„Controleaza-ti emotiile, ori ele te vor controla pe tine'. Desigur, in acest caz, a controla nu inseamna a le inabusi, ci a le exprima eficient, corect. Iar acest lucru se invata…
Desi de mici ni se spune ca emotiile pot fi exprimate (si o facem in mod spontan), intensitatea exprimarii lor este in parte conditionata de felul cum reactioneaza parintii nostri la exprimarea lor.
Mai tarziu, incepem sa vorbim si sa punem emotiile pe umerii celor din jurul nostru; daca sunt pozitive ni le asumam (ma simt fericit, bucuros etc.), daca sunt negative le proiectam (ca si cauza) pe altii – ma enervezi, ma superi, ma infurii, ma faci sa ma simt vinovat.
Desigur, nu putem generaliza. Culmea este ca noi chiar credem ce spunem si purtam pica persoanei care ne-a declansat emotiile negative, ca si cum aceasta ni le-a dat noua ca pe o boala.
Aflati ca nimeni nu va enerveaza, nu va infurie, ci voi singuri, singurei, de buna voie si nesiliti de nimeni va infuriati, va enervati etc. Partea cea mai rea este ca, atunci cand proiectam pe altii sursa emotiilor noastre negative, ajungem sa contaminam si persoana respectiva cu acea emotie negativa, plus altele suplimentare.
Ccand ii spun copilului „ma enervezi', si el se va simti iritat de aceasta acuza, dar si vinovat ca mi-a produs aceasta stare. Gresit. Nu copilul ma enerveaza, ci felul in care vad eu situatia respectiva, asa ca ar fi corect sa ii spun „ma enervez atunci cand vad ca tu ai facut…'.
Stiai ca – Emotiile negative sunt cele care ne displac, cele pe care nu ne-am dori sa le traim, pe care am vrea sa nu le mai avem in viata, desi ele sunt utile. Insa doar atunci cand intensitatea lor este moderata; cand sunt intense, devin distructive. Tristetea este o emotie moderata; intensa, ea se transforma in deprimare. Nemultumirea este functionala, pe cand furia este o emotie disfunctionala.
Pauza de gandire
Educati-va pe voi insiva sa va luati o mica pauza de gandire pentru a numi emotia disfunctionala pe care o resimtiti (acum ma simt vinovat/furios/deprimat/anxios etc.), si sa va ganditi la ce va ajuta, cu ce va este de folos si, mai ales, ce consecinte are. Daca gasiti ca are consecin-
te pozitive, continuati sa o traiti, daca nu, nu.
Identifica emotiile, controleaza-le si… exprima-le corect
Educarea controlului emotiilor trebuie sa inceapa in copilarie, prin invatarea exprimarii lor corecte. Ca sa stii sa vorbesti despre ceva, trebuie sa stii sa recunosti acel ceva.
Un copil mic nu stie sa isi identifice emotiile, el va fi invatat de propriii parinti sa faca acest lucru. Dar ce ne facem cand nici ei nu stiu sa isi identifice emotiile? Apelam la instrumente ajutatoare. Emoticoanele de pe net ori propriile talente grafice pot contribui la elaborarea unui instrument util in acest sens – jocul emotiilor: cubul emotiilor, cartile de joc cu emotii sau jocul „Zana Norilor'.
Cubul emotiilor – intr-un cub transparent, de plastic, vom lipi pe interior (ca sa fie vizibile din exterior) hartii pe care am printat emoticoane sau am desenat fete exprimand bucurie, tristete, furie, vinovatie, frica. La joc participa intreaga familie. Fiecare membru va rostogoli cubul pe rand, iar fata care pica deasupra va fi cea care este discutata runda respectiva.
De exemplu, frica – fiecare va mima frica, va spune cand s-a simtit ultima oara infricosat si de ce, va spune cum a scapat de frica, iar daca nu a scapat de ea, va incerca sa spuna atunci, pe loc, cum ar putea face sa scape de ea, si va primi sfaturi de la ceilalti cum ar putea face sa elimine respectiva emotie.
Nu vom uita sa spunem daca a fost o emotie placuta sau neplacuta si daca a folosit la ceva sau nu.
Cartile de joc cu emotii se joaca la fel, doar ca avem la dispozitie mult mai multe emotii – furie, tristete, nemultumire, bucurie, frica, deprimare, ingrijorare, satisfactie, fericire, dezgust etc.
Este extrem de util sa fie mimate, intelese, explicate celorlalti si acceptate ca fiind omenesti, insa trebuie subliniat caracterul daunator al unora dintre ele, pentru ca nu au avut nicio utilitate, din contra – au fost distructive.
Emotii functionale
Inlocuieste emotiile disfunctionale cu emotii mai putin intense, functionale – furia cu nemultumirea, deprimarea cu tristetea etc., si accepta ca nu e posibil sa fii toata viata fericit, pentru ca te-ai obisnui asa tare cu fericirea incat nu ai mai recunoaste-o.
Text: Cristiana Haica; Foto: Shutterstock.