Nu e usor, dar e frumos. „Jobul' de parinte ofera foarte multe satisfactii, dar si frustrari, este full time si nu te poti sustrage de la el (daca esti un om normal), si niciodata nu esti suficient de bine pregatit pentru el.
De aceea, asteptarile si obiectivele tale in cresterea copilului pot sa se modifice uneori radical. Cand bebe nu a venit inca pe lume si sta, confortabil pentru toata lumea, in burta mamicii lui, iti spui ca important e doar sa fie sanatos.
Si iti faci strategii prin care sa te asiguri ca ii oferi o alimentatie sanatoasa, plimbari in aer curat etc., iar dupa ce se naste incerci sa faci tot posibilul sa nu te abati de la acest obiectiv.
Uneori, insa, obsedant, te uiti doar la cat a crescut in lungime, cat a luat in greutate, uitand de reperele dezvoltarii lui psihice. Iti spui mereu ca e inca prea devreme sa faca una sau alta, sau, in mod gresit, il pui sa faca prea devreme una sau alta (sa invete literele, sa faca la olita etc.).
Primul zambet, primii pasi
Te-ai recunoscut in imaginea anterioara a parintilor obsedati de ce si cat mananca cel mic? De cat lapte, cate fructe, cati ficatei sau carnita a ingurgitat?
Ai uitat (si tu) sa urmaresti daca a zambit la timp, a gangurit la timp, a mers la timp? Sau, disperata sa ii oferi cel mai bun lapte, cele mai bune cereale, cea mai interesanta jucarie, iti petreci prea mult timp la serviciu, lasandu-l cu o bona pasionata de telenovele, in conditiile in care pana la doi ani copilul trebuie sa stea cu televizorul inchis?
Citeste continuarea in revista BABY – ianuarie-februarie.