„Bogdan, sotul meu, nu voia nume iesite din comun, povesteste Andra. „Trebuia sa-mi vina o idee ca sa-l conving. Si-atunci m-am gandit sa le punem nume de stele. A fost de acord.
Asa ca pe cei patru copii ai familiei Dobrica ii cheama Aldebaran, Arcturus, Betelgeuse si Sadalsund. „Atunci nu m-a interesat decat cum suna, nu ce semnificatie au. Acum aflu ca Arcturus (nascut in zodia Fecioarei) este denumirea unei stele din constelatia Taurului.
Tot ulterior am aflat ca Aldebaran inseamna „Cel care urmeaza, Arcturus – „Pazitorul ursilor, Betelgeuse – „Umarul gigantului, iar Sadalsund – „Norocul norocului. Bineinteles, lumea zambeste macar atunci cand aude aceste nume.
Lumea, adica adultii, pentru ca nici un copil nu a reactionat critic la auzul acestor nume. In schimb, cei doi baieti mai mari spun ca li s-a intamplat sa fie invidiati pentru ca au atatia frati… O fosta colega de scoala i-a spus Andrei: „Tu aveai tot ce-ti doreai.
„Ei bine, nu e adevarat, sustine Andra. „Chiar daca ceilalti copii aveau penare cu doua etaje, iar eu – unul cu trei (!), nu aveam tot ce-mi doream. Eu imi doream o sora si un caine. Nici Bogdan nu are frati sau surori, asa ca a fost de acord cu dorinta Andrei de a avea multi copii, dar nu mai multi de trei. Trei fetite, a precizat Andra.
„Deci, cu primii trei n-am avut probleme. Dupa aceea, eu am zis ca ar mai merge unul, iar el a fost de acord. Atunci am plusat si am considerat ca ar mai merge inca doi, dar Bogdan s-a opus. Acum nu se mai opune, dar cel de-al cincilea se lasa asteptat…
Pe Andra n-o deranjeaza ca lumea o admira mai ales pentru copii. O enerva insa cand o invidiau oamenii. Acum ii e indiferent.
Ea considera ca cea mai mare valoare o reprezinta copiii si nu-i poate intelege pe cei care nu vor sa aiba copii. Dupa cum nu-i poate intelege pe cei care o compatimesc ca „are patru copii in vremurile astea.
„Mie mi se par extraordinare vremurile; ma intreb cum s-or fi descurcat femeile inainte, fara masini de spalat automate si fara pampersi!
De altfel, ea sustine ca nu e asa de greu cu patru copii.
„Cel mai greu e cu un singur copil. Atunci cand pleaca trei in tabara si raman cu unul, nu mai pot face nici macar un ceai, pentru ca intre aragaz si ibric sta copilul! Ma innebuneste: «Mami, te joci cu mine?», «Mami, mi-e sete si mi-e foame!». Iar la inceput, cand aveam un singur copil, eram o mama absolut exagerata. I-am facut graficul greutatii pe hartie milimetrica: il cantaream in fiecare seara si puneam un punct pe hartie.
Al doilea copil a avut si el un grafic, dar cu punctele mai spatiate, asezate saptamanal. La al patrulea, ajunseseram sa nici nu-l mai spalam in fiecare seara! La primul, daca dormea la ora cand trebuia sa-i facem baie, dezbateam chestiunea: il trezim sau il lasam sa doarma?
La al patrulea era simplu, il lasam sa doarma. Intr-un fel, ma simt vinovata fata de cei mai mici, pentru ca tin minte diverse lucruri de la cel mare (spunea „moviva la locomotiva, „vanvea la pijama), iar atunci cand ma intreaba unul dintre ceilalti el cum spunea, nu-mi mai amintesc decat cateva…
Page: 1 2