În cuplurile cu copii, nefericirea părinților care decid să divorțeze ajunge să însemne o rupere a universului copilului. Unul dintre părinți pleacă, rutina cu care cel mic era obișnuit dispare, iar după un timp – mai lung sau mai scurt, locul părintelui plecat este ocupat de un nou membru al familiei.
Cand un copil apare intr-o familie, acesta vine cu o noua si mare responsabilizare a celor doi membri din cuplu, care isi asuma rolul de parinti, protectori si calauzitori ai celui mic. Daca relatia lor nu rezista probei timpului sau celei a iubirii, isi pot dizolva rolurile de sot si sotie, dar nu si pe cele de parinti. In cele mai fericite cazuri, se depasesc frustrarile relationale si ei pot decide sa ramana prezenti in viata celui mic, chiar si dupa parasirea domiciliului conjugal.
Implicarea in educatia copilului, acordarea de atentie acestuia si nevoilor lui pot face tranzitia mai usoara. In aceasta perioada copilul este expus acelorasi personaje cu care era obisnuit, iar starea lui de bine este mentinuta prin pastrarea aceleiasi locuinte, prezenta continua a unuia dintre parinti si, in parte, a rutinei cunoscute. Dar parintii pot decide sa isi refaca vietile, se recasatoresc, iar in peisaj apar personaje noi, cu roluri similare, dar atributii diferite.
„Magda avea opt ani cand am divortat de sotia mea. Am plecat de acasa, dar am ramas implicat in viata fiicei mele. Aveam program impreuna, vacante impreuna, luam parte la anumite decizii in privinta ei. Am vrut sa stie tot timpul ca o iubesc si despartirea noastra sa o afecteze cat mai putin. La un an dupa divort, am cunoscut-o pe actuala sotie, cu care m-am casatorit dupa sase luni. Magdei i-am prezentat-o treptat, povestindu-i in timp, putin cate putin, despre ea. Dupa o perioada, cand ea s-a simtit pregatita, i-am si prezentat-o si, uneori, cand dorea acest lucru, o luam in vizita la noi acasa. Nu o identifica cu o mama, iar Ana, sotia mea, incearca sa ii fie prietena fara sa ii ceara nimic in schimb. Inca lucram la dezvoltarea relatiei lor, dar amandoi avem grija ca Magda sa se simta bine. Pentru ca o iubesc si mi-am dorit-o foarte mult, ne povesteste Cristian, 41 de ani.
Gina Chiriac, psihoterapeut, explica: „Studiile psihologice de specialitate au demonstrat de-a lungul anilor ca majoritatea copiilor din familia in care apare un parinte vitreg gaseste destul de usor modalitati de a se adapta la un nou stil de viata – desigur, cu timpul si facand eforturi in acest sens. Ca psihoterapeut, am intalnit in cabinet astfel de situatii, in care copiii au reusit sa se simta perfect natural in noul mediu familial. Am constatat ca pentru copii este mult mai usoara aceasta adaptare la o noua situatie, deoarece ei, spre deosebire de adultii care preiau un nou rol (de parinte divortat si parinte vitreg), nu au avut in istoria lor de viata alte modele de familii si traiesc crezand ca asta este normalitatea.
De cele mai multe ori, pleaca tatal
Atunci cand se produce un divort, de cele mai multe ori copilul ramane cu mama, tatal fiind cel care pleaca. Daca motivele plecarii acestuia genereaza un abandon si al copilului, el creste frustrat atat de lipsa parintelui, cat si de apasarea de a fi vinovat de plecarea lui. In functie de varsta celui mic si felul in care mama gestioneaza situatia, aceste sentimente se pot estompa sau se pot sedimenta. Aparitia unui nou sot al mamei, a unui tata vitreg, poate fi vazuta precum patrunderea unui infractor in zona de confort. Copilul are nevoie de putina siguranta, cu care incearca sa se obisnuiasca, iar o astfel de schimbare, pentru a fi perceputa firesc, trebuie introdusa treptat.
„M-am recasatorit la scurt timp dupa divort, iar Marius era in clasa a treia. Nu a fost foarte usor, nici acum nu este, intrucat tatal lui nu are nicio relatie cu el, iar actualul meu sot este un barbat mai exigent. Matei a trait atat sentimentul abandonului, cat si pe cel al respingerii de catre noul membru al familiei, implicat in viata lui. Negociez foarte mult intre cei doi, dar nu pot spune ca fiului meu i-a fost sau ii este foarte usor. Situatia s-a complicat si mai tare odata cu aparitia unui fratior. In prezent, mergem la terapie, si eu si fiul meu, pentru ca am nevoie de ajutor si solutii sa depasim cu bine tensiunile care tot apar, se confeseaza Loredana, 39 de ani. Nu e deloc simplu…
„A face parte dintr-o familie cu un parinte vitreg presupune un proces de reajustare pentru toti membrii acesteia. Noile relatii trebuie sa se dezvolte astfel incat fiecare sa se simta in siguranta in noul context relational. (Northcliffe Newspapers Group Limited, 2009) Gina Chiriac ne spune ca „nu exista o bagheta magica, astfel incat relatiile dintre membrii noii familii sa fie armonioase imediat cum noul parinte vitreg soseste acasa. A astepta acest lucru este total nerealist! Aceasta problema este una din contradictiile cele mai importante pe care le intalnesc in practica clinica atunci cand lucrez in terapie cu aceste familii. (Citește și Mamă vitregă- 7 lucruri pe care să nu le spui)
Este de la sine inteles insa, ca atunci cand unul din parinti reuseste sa simta implinirea afectiva in noua relatie, isi imagineaza cumva ca lucrurile sunt de la sine intelese si, oarecum, apare o stare de asteptare inconstienta ca si copilul sa simta la fel, aproape imediat. Acest lucru este insa imposibil, deoarece construirea unei relatii de familie in trei sau mai multi este un alt proces, care, la randul lui, necesita timp si are propriile caracteristici, total diferite de relatia din cuplul nou creat.Este foarte important ca adultii sa inteleaga aceste diferente.Aceste relatii care se construiesc cu fiecare gest, cu fiecare atitudine, cu fiecare reactie a parintilor, confera procesualitatea care sta la baza aparitiei noului model de familie ce se formeaza acum.
Alfă mai multe despre autoritatea părintelui vitreg și gelozia și posesivitatea pe care le simte copilul pe psychlogies.ro
foto Shutterstock