Sa stii ca Mosul sta acolo, la geam si se uita la tine, si te vede cand nu esti cuminte, nu mananci, strici jucariile, esti obraznic etc., si nu iti mai aduce cadouri, ci un bat mare.’
In anul acela am fost anuntati de mama ca Mosul e cam sarac, ca nu a avut bani; cu toate astea, toti asteptam sa vina.
Mie mi-a adus o prinzatoare de esarfa, o agrafa facuta din margele maro. Si acum o am.
Nici macar nu era de la Mosul, deoarece o mai vazusem la mama in sertar – o primise de la prietena ei, Anca, mai in toamna.
Am fost atat de dezamagita, dar atat de dezamagita, incat nu mai tin minte nici ce a primit fratele meu, nici parintii mei.
Eram asa de dezamagita, incat suvoaiele de lacrimi care veneau in ochii mei se pietrificasera si ma dureau.
Nu mai puteam nici plange. Am simtit ca ma sufoc de necaz. Nu am mai avut puterea decat sa intreb incetisor: Dar de ce?’, tinand inert chestia aceea in palma.
Mama mi-a raspuns: Probabil ca nu ai fost cuminte’. Dar fusesem… Si aveam si note mari… Intr-adevar, luasem un 7 la geografie, dar in rest aveam numai 10. Probabil ca de aia!
Am fugit la mine in camera si am plans mult. Foarte mult. Il uram pe Mos Craciun ca a fost atat de rau, atat de crud. Pentru un 7?! Nici nu stiam daca asta e.
Ce nedreptate mi-a facut Mosul… Da, Mosul, chiar daca stiam ca nu exista. Pentru mine, Mosul a murit in noaptea aceea. A murit in timp ce adormeam de oboseala plansului nesfarsit.
Amintirea aceasta nu a mai existat pentru mine multi ani de-a randul, chiar daca am revazut prinzatoarea de esarfe in sertar (nu am purtat-o niciodata), pana cand copilul meu de doi ani m-a intrebat cine e Mos Craciun si daca acesta este bun sau rau cu el.
De ce? Deoarece i-a spus lui un copil ca Mosul ii bate pe cei care sunt rai. Copilul respectiv avea patru ani si il sfatuia pe al meu sa fie cu luare aminte ca tipul asta, Mosul, care pandeste pe la geamuri si pedepseste copiii care nu sunt cuminti si care nu fac ce trebuie.
Page: 1 2