Nu s-a mai jucat cu păpuşile, n-a mai ieşit cu prietenii sau colegii la un suc, a renunţat la aproape tot ce face parte dintr-o copilărie şi adolescenţă obişnuite.
Pentru că viaţa Robertei Amaliţii înseamnă de un deceniu încoace mai ales muncă, studiu, repetiţii, concerte şi concursuri, premiile obţinute având nevoie de pagini întregi pentru a fi înşirate.
Este şi motivul pentru care tânăra pianistă originară din Piatra Neamţ, acum elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti’ din Capitală, a devenit noul caz sprijinit de Jurnalul de fapte bune.
de Gabriel Peneş
Sunetele picură parcă din degetele Robertei pe clapele pianului. Devine una cu pianul, cu bucata muzicală pe care o are de intepretat. Uneori, e vijelioasă, înfurtunată precum începutul din „Tarantella’ de Liszt, compoziţia în care, acum, se regăseşte cel mai mult. Alteori, cu partea temperamentală din ea, alteori e romantică, catifelată, visătoare, ca în acordurile lui Chopin, compozitorul ei preferat. Citește continuarea pe Libertatea.ro