Cati dintre noi nu ne aducem aminte de emotiile puternice de dezamagire atunci cand am aflat ca Mos Craciun si Mos Nicolae nu exista?
Acea tristete, confuzie, sentimentul de pierdere si revolta vis-a-vis de cei care ne-au inselat increderea. Cu toate acestea, multe persoane privesc experienta iluziei lui Mos Craciun si apoi descoperirea adevarului, ca pe un „drum initiatic’, un ritual de crestere prin care copiii au nevoie sa treaca.
Personal, sustin si incurajez mentinerea omului in contact cu realitatea inca din copilarie si descopar, mereu cu bucurie, efectele benefice ale educarii copiilor in conformitate cu aceasta.
Un copil cu care se comunica si care a inteles ca bebelusii nu sunt adusi de barza, Mos Craciun este un simbol, bau-bau nu este cu ochii pe el si maselutele respecta un ritm bilogic atunci cand cad, isi dezvolta un simt al realitatii si o viziune mai larga si mai clara asupra vietii, care-l vor sustine in adaptarea eficienta la conditiile ei.
Sigur ca povestile si poeziile au un rol important in viata noastra, sunt educative si chiar terapeutice de multe ori, ne stimuleaza sensibilitatea. Luate insa ad literam pierdem mesajul din spatele metaforei si ne cream prin ele mecanisme de fuga intr-o lume iluzorie, cu mai putine provocari decat cea in care traim.
Povestile lui Mos Craciun si Mos Nicolae ne vorbesc despre altruism, despre puterea si placerea de a darui care exista in fiecare dintre noi, atunci cand e accesata.
Mesajul ajunge altfel la copii atunci cand le explicam ca este un mit si ca fiecare dintre noi poate fi Mos Craciun, fata de situatia in care ei cred in existenta unui personaj evaluator si a carui darnicie a devenit conditionata („daca nu esti cuminte nu vine Mos Craciun’).
A astepta ca o fiinta omnipotenta sa te evalueze si sa te premieze este diferit de a aprecia si valoriza gesturile frumoase facute de persoanele din jur intr-o zi in care un mit retrezeste bucuria oamenilor de a face surprize si de a darui.
In al doilea caz, copilul va creste intelegand ca poate face din viata „o poezie’ de fiecare data cand alege asta, in contrast cu cealalta varianta in care copilul va creste cu durerea pierderii „poeziei’ pe care o crede ca venind de undeva din exterior, dintr-o lume la care nu va mai avea niciodata acces.
Copiii vor iubi povestea lui Mos Craciun si daca ii vei spune adevarul despre ea si, cu siguranta vor iubi jocul „de-a Mos Craciun’ pe care il veti organiza in fiecare an (mai ales daca va fi implicat si va contribui la realizarea surprizelor). Ma intreb insa cine are, de fapt, nevoie de iluzii?
Psiholog Oana Mihalcea, Asociatia Emovere
Foto: Dreamstime.