Tom Burns, un tatic din Statele Unite, satul sa tot auda comentarii si remarci legate de faptul ca el si sotia lui nu au decat un singur copil, a decis sa scrie o scrisoare deschisa.
Iata ca vrea Tom Burns sa trasmita tutror celor ce judeca familiile cu un singur copil
„Eu si sotia mea nu avem decat un copil si nu cred ca vom mai avea inca unul. Sunt sanse foarte mari ca fiica mea sa fie singura la parinti si m-am saturat de reactiile celorlalti parinti atunci cand realizeaza ca nu vom avea decat un singur copil.
Inainte sa devin tata, nici nu am realizat ca exista acest sitgmat al parintelui cu un singur copil. Familiile care au mai mult de un copil se uita la fiica noastra si in special la decizia noastra de a avea un sigur copul, cu dispret.
Doar copiii singuri la parinti – si parintii cu un singur copil – sunt judecati de catre ceilalti parinti tot timpul.
Exista un stereotip al copiilor singuri la parinti: sunt rasfatati, egocentrici, egoisti si se simt singuri.
Alti parinti pur si simplu iubesc sa caracterizeze copilul singur la parinti prin lipsa fratilor sau a surorilor, ca si cum nimic altceva legat de el nu merita luat in considerare.
Cand suntem intrebati daca daca o vom avea doar pe fiica noastra si suntem sinceri in raspunsul pe care il dam, de multe ori suntem „rasplatiti' cu mila si reactii de genul „Aaaa, deci nu va avea posibilitatea sa fie surioara mai mare? Ce trist!'
De cele mai multe ori aceste afirmatii sunt insotite si de priviri care desi nu sunt verbalizate, spun „Cum ai putut sa faceti asta? Cum puteti sa ii furati copilului vostru bucuria de a avea un frate sau o sora?'
Diferentele au devenit foarte repede evidente, chiar si pentru fiica noastra. A venit acasa intr-o zi de la scoala si ne-a spus ca ea alaturi de alti 2 colegi din clasa sunt singurii care nu au frati sau surori. Nu a spus-o pe un ton acuzator, pur si simplu a fost un aspect asupra caruia a vrut sa ne atraga atentia.
Atunci noi am spun „Bine' si fara sa ne dam seama, ne-am uitat la fiica noastra si am spus „Ne pare rau'. Reactia ei a fost sa ne imbratiseze si sa ne intrebe daca putem sa luam un catelus.
Oare de ce am simtit nevoia sa ne cerem scuze? Ii datoram fiicei noastre un frate sau o sora? Suntem oare parinti rai pentru ca nu ne supunem majoritatii parintilor care au mai mult copii?
Nu imi pare rau ca am un singur copil. Fiica noastra este incredibila.
Este oare fiica mea un fel de „declaratie personala' sau „o reflexie egoista a dorintei mele de a avea mai mult timp liber'? In niciun caz! Este pur si simplu ceva ce s-a intamplat. Este viata! Asta este ceea ce imi doresc ca multi parinti sa inteleaga.
Doar pentru ca familia mea arata diferit de a ta nu inseamna ca vreau sa fiu diferit sau ca te judec pentru alegerile pe care le-ai facut. Nu trebuie sa te chinuiesti sa imi dai o explicatie asupra faptului ca tu ai ales sa ai patru copii si nici eu nu trebuie sa imi explic decizia de a avea un singur copil.
Cand ne judeci ca nu avem decat un copil gandeste-te ca:
Nu stii cat de fericiti suntem cu fiica noastra – (Suntem foarte fericiti)
Nu stii cati ani am incercat sa mai avem un copil
Nu stii cat stres, cate tratamente si cate esecuri am indurat
Nu stii despre toate discutiile pe care le-am avut despre adoptie
Nu stii cat de reprede trec anii si realizezi ca esti mult mai batran decat ai fi vrut si trebuie sa intelegi ca asta e viata ta acum.
Poate ca nu se intampla asa in toate cazurile, insa ideea este ca nu trebuie sa imi fie rusine pentru ca am un singur copil.
Fiica mea nu este rasfatata, nici egoista si nici nu se simte singura, este desteapta si buna si ii place sa fie inconjurata de oameni, Este minunata asa cum este si ar fi fost la fel chiar daca am fi avut inca 10 copii.
Familia mea nu este rezultatul final al unui plan maret. Famila mea, este famila mea.
Sursa: popsugar.com
Text: Simona David