La aceasta varsta, copiii isi petrec cam jumatate din orele de veghe cu activitati scolare sau legate de scoala (chiar daca sunt la gradinita, la grupa pregatitoare, sau sunt in clasa I). Sau asa ar trebui sa se intample.
Studiile arata ca acei copii ai caror parinti sunt implicati profund in educatia copilului lor au performante mai bune la scoala fata de copiii lasati sa se descurce singuri, pe cont propriu. Implicarea parintilor in educatia copilului este un important indicator al succesului scolar, mai puternic decat cultura generala, nivelul socio-economic al familiei sau alte capacitati ale copilului.
Parintele care verifica numai seara sau deloc ce lectii a facut copilul singur peste zi, mai ales in perioada sase-noua ani, ar trebui sa nu se astepte la rezultate extraordinare la scoala. Copilul are nevoie de implicarea parintelui in viata lui scolara, viata care are debutul in grupa pregatitoare.
Cu totii vrem sa avem un copil caruia sa ii placa scoala. Ca atare, mai intai ar trebui sa fim atenti la felul in care vorbim despre scoala in fata copilului. Scoala nu trebuie sa fie o sperietoare – „lasa ca vezi tu ce patesti atunci cand vei fi la scoala, si nici un loc de pedeapsa sau disciplinare – „pun aia disciplina pe tine cand ajungi la scoala. Ea devine un loc de pedeapsa si disciplinare daca noi, ca parinti, nu am fost in stare sa facem acest lucru (sa disciplinam copilul) din timp. Nu este doar o chestiune de adaptare la institutia de invatamant, disciplina este un mod de a fi, de a te organiza si de a-ti atinge obiectivele.
Un copil nedisciplinat va fi un adolescent cu probleme si un adult incapabil sa isi asume responsabilitati, sa isi organizeze si sa isi atinga propriile obiective in viata – un adult care va spune „as vrea sa ma las de fumat sau de droguri, dar nu pot, as vrea sa slabesc, insa nu pot, as vrea sa am un serviciu mai bun, dar nu pot. Si are dreptate, nu poate pentru ca nu stie cum.
Succesul scolar nu se bazeaza doar pe disciplina (care nu inseamna numai a sta cuminte in banca, ci a prioritiza ce este mai important in activitatile zilei), ci si pe dorinta de a cunoaste.
Dorinta de cunoastere se sadeste in copil prin modelarea (pozitiva sau negativa) exemplului dat de catre parintii sai. Copilul care vede ca parintii sai respecta cartea (copilului i se vorbeste despre importanta cititului, despre respectul fata de carte, ca obiect), ca citesc, ca sunt curiosi sa afle mai multe lucuri despre ceva ce ii intereseaza, le va imita comportamentul. Exista, insa, si copii care nu au astfel de exemple acasa si, totusi, devin studiosi – sunt copiii care, prin acest comportament, cauta sa „fuga de modelul de comportament de acasa, sa se diferentieze de ce li se ofera in climatul educational in care au crescut.
Page: 1 2