Pentru ca nu s-au putut dezvolta in siguranta timp de 40 saptamani intregi, bebelusii nascuti prematur au nevoie de ingrijiri speciale.
In timp ce unii sunt suficient de norocosi sa nu aiba probleme, altii pot suferi de disfunctionalitati ale inimii, icter sever, rinichi embrionari si sunt mai sensibili in fata bolilor decat bebelusii veniti pe lume la termen.
Cel mai adesea, prematurii sunt vulnerabili in fata afectiunilor respiratorii – virusul sinctitial sau gripa sunt cu adevarat periculoase pentru ei.
Din pacate, incidenta sindromului mortii subite este mai mare in randul prematurilor, asa ca bebelusul trebuie pus intotdeauna in patut pe spate, fara jucarii de plus si perne.
Pe termen lung, posibile complicatii pot aparea in ceea ce priveste scrisul sau desenatul, limbajul sau problemele de comportament si memorie.
Acestea nu sunt neaparat o consecinta directa a faptului ca cel mic s-a nascut prematur, ci mai ales o consecinta a modului in care a fost crescut si educat.
Parintii prematurilor au tendita de a-si supraproteja copiii, ceea ce poate conduce la aparitia problemelor de comportament: agresivitate, lene, sindrom al deficientei de atentie, timiditate excesiva.
Exista insa si probleme de sanatate care se pot manifesta destul de devreme in cazul copiilor nascuti prematur. La nivelul ochilor, se pot dezvolta probleme ca ambliopia, descresterea acuitatii vizuale in culori, strabismul.
Simptomele care pot insoti aceste probleme sunt: o miscare constanta a pupilelor, incrucisarea acestora in mod frecvent, chiar si dupa primele sase luni de viata, aparitia unor pete alburii la suprafata pupilei, imposibilitatea de a fixa ochii pe un obiect sau pe fata cuiva, ochi lacrimosi, supersensibilitate la lumina.
Prematurii pot avea probleme cu auzul. Urmariti cu atentie comportamentul copilului si semnalati medicului daca la trei luni cel mic nu intoarce capul in directia din care vine vocea mamei, la noua luni nu intoarce capul daca este strigat, la 18 luni nu raspunde prin miscare cand aude o melodie/un ritm sau daca la doi ani nu poate raspunde unor comenzi simple.
Prematurii pot avea si probleme de dentitie, mai mari decat ale celor nascuti la termen. O muscatura anormala, cerul gurii prea inalt, aparitia intarziata a dentitiei sau mici defecte la nivelul smaltului dintilor, care pot favoriza aparitia cariilor.
Duceti copilul la dentist daca vi se pare ca observati ceva in neregula si evitati sa-l lasati seara sa adoarma cu biberonul in gura (recomandare valabila, de altfel, pentru toti bebelusii, preamaturi sau nascuti la termen).
Ce ar trebui sa mai stii
– Neonatologul poate recomanda un pediatru cu experienta in supravegherea copiilor nascuti prematur, pentru ca unele situatii particulare care ar putea surveni necesita o diagnosticare rapida si corecta, pe care doar o experienta indelungata le poate facilita.
– Parintii prematurilor trebuie sa-si invinga teama de a intra in contact cu bebelusul. Prematurii au nevoie de si mai multa afectiune si stimulare pentru a putea recupera diferenta si a se dezvolta armonios.
– Bebelusii nascuti prematur sunt evaluati conform varstei pe care ar fi trebuit sa o aiba daca s-ar fi nascut la termen. Un copil nascut cu trei luni mai devreme va fi evaluat cand va implini sase luni in conformitate cu achizitiile pe care ar fi trebuit sa le aiba la trei luni.
Vaccinurile insa vor fi efectuate conform varstei cronologice. Daca prematurul este atent supravegheat, in jurul varstei de doi ani, diferentele intre el si alti copii nascuti la termen nu vor mai fi atat de vizibile.
Pediatrul va lua in considerare, cand va masura greutatea si inaltimea, daca respectivele date sunt „paralele cu curba normala a dezvoltarii.
Cateva sugestii:
1. Asigurati-va ca stiti exact care sunt nevoile medicale ale bebelusului inainte de a-l duce acasa. Cereti amanunte despre medicamentele pe care trebuie sa i le adiminstrati si urmati exact indicatiile.
2. Daca cel mic are nevoie de oxigen, asigurati-va ca stiti sa folositi echipamentul, fara a intra in panica. Faceti toate aranjamentele necesare pentru ca cel mic sa fie supravegheat indeaproape de catre medic, macar o perioada dupa iesirea din spital.
3. Interesati-va care sunt numerele de urgenta la care sa puteti suna la nevoie si care este cea mai apropiata camera de garda in caz de necesitate.
4. Cereti amanunte despre posibilele complicatii care ar putea surveni si fiti pregatiti sa le detectati si sa anuntati medicul.
5. Cereti o fisa completa a copilului, pentru ca, in caz de urgenta, sa nu fiti nevoiti sa povestiti altor medici istoria medicala a micutului.