Sadie Cratchley, o mămică de doar 20 de ani, a refuzat sfatul medicilor care i-au spus că micuța ei nu are șanse de supraviețuire și le-a cerut acestora să facă tot posibilul pentru a-i salva bebelușul.
La numai 23 de săptămâni, Sadie a intrat în travaliu. Doctorii i-au spus că sunt șanse de 99% ca micuța să nu supraviețuiască la această vârstă, iar dacă travaliul ei s-ar fi declanșat cu o zi mai devreme nici măcar acea șansă de 1% nu ar fi existat.
În mod de-a dreptul miraculos fetița, căreia i-au pus numele de Kaci-Rose, s-a dovedit o luptătoare. Când a venit pe lume era un pic mai mare decât palma mamei ei, iar acum, la opt luni de la naștere are 3,6 kg, cam cât un nou-născut normal dezvoltat.
‘Era o mână de om la propriu atunci când s-a născut. Palma mea era o idee mai mică decât ea. Era foarte roșie și cu pielea foarte lipicioasă. Puteai să-i vezi toate venele. Nu știu de ce mi s-a declanșat travaliul atât de devreme, dar dacă m-aș fi dus cu o zi înainte la spital mi-ar fi zis că am suferit un avort spontan și nici nu ar fi încercat să-mi salveze copilul. Ca prin miracol, la 23 de săptămâni s-a născut, nașterea a decurs normal, iar după aceea de la 1% șanse de supraviețuire, medicii mi-au spus că au crescut la 25%’, a povestit mămica.
Sadie spune că a avut o sarcină perfect normală, dar a ajuns la spital din cauza unei sângerări. Atunci s-a născut Kaci-Rose. Avea doar 500 de grame și aproape 27 de centimetri.
‘Ni s-a spus că nu are șanse de supraviețuire, decât maxim 1%. Când am auzit asta, nu mă puteam opri din plâns. Medicii m-au sfătuit să fac avort și să încerc să fac un alt copil. Ne-au zis că ei ar putea încerca să o salveze, dar sunt șanse de 99% să nu supraviețuiască. Eram distrusă, dar i-am rugat să facă tot posibilul să-mi salveze micuța’, a mai povestit mămica.
‘Era înfricoșător pentru că era conectată la toate aparatele acelea și erau o mulțime de cabluri pe ea. A fost ventilată artificial, pentru că plămânii ei nu erau nici pe departe ventilați. Până la 11 săptămâni nu am putut să o țin în brațe pentru că era dependentă de aparate. A fost nevoie de o operație cu laser la ochi, pentri că vasele de sânge nu erau dezvoltate normal’, a mai spus Sadie.
Tânăra mămică și soțul ei au putut să-și ia copilul acasă la 6 luni după naștere, când cântărea 2,7 kilograme, dar în continuare era nevoie să-i fie monotorizat ritmul cardiac și nivelul de oxigen și chiar purta în continuare un tub care să o ajute să respire.
‘Ni s-a spus că ar putea avea paralizie cerebrală, dar e prea devreme să-și dea seama. Eu nu cred asta. La fel ni s-a spus și că fi oarbă și surdă, dar deja am putut să-mi dau seama că aude și vede. Până acum micuța noastră a contrazis tot ce au spus doctorii. Este foarte greu pentru noi, dar ne bucurăm de fiecare clipă alături de ea și facem tot ce ne stă în putință pentru a-i asigura o viață normală. Am un lucru să le spun tuturor medicilor și părinților care sunt nevoiți să ia o astfel de decizie. Indiferent cât de greu este să treci prin așa ceva copilul vostru merită să luptați pentru el. Kaci-Rose a dovedit că toate pronosticurile au fost greșite și șansele să fie bine sunt foarte mari’, a mai spus tânăra mămică.
Sursa: dailymail.co.uk
Text: Alina Serea