Prin singur nu se va intelege de unul singur, ci fara voi. Cum faci fata? Este destul de greu pentru parinti sa accepte faptul ca adolescentul in care s-a transformat copilul lor vrea sa scape de ei, mai mult sau mai putin, si sa plece in vacanta cu prietenii.
Insa este normal ca el sa-si doresca, sa caute acele situatii in care poate sa se manifeste ca un individ independent, fara nimeni care sa stea cu ochii pe el, fara nimeni care sa-l intrebe daca a mancat, cat a baut, daca fumeaza, la cat se intoarce, unde se duce si alte intrebari menite sa linisteasca un parinte ingrijorat.
Va veni un moment in care, cu sau fara voia ta, va trebui sa accepti ca tu si copilul tau veti avea un program separat de vacanta. Teoretic, erai pregatita, insa practic vestea poate veni ca un soc, ca un refuz clar din partea adolescentului de a petrece o vacanta alaturi de familia lui.
Lucrurile nu trebuie sa devina prea dramatice si un mic exercitiu de memorie te va face sa constientizezi faptul ca la 16 – 17 ani nici tu nu erai prea fericita pe plaja alaturi de parintii tai si ca si tu, la randul tau, ti-ai fi dorit sa faci altceva in acel timp. Vei spune, probabil, ca timpurile erau altele, iar ca pe vremea ta nu erai lasata la 16 ani sa pleci cu prietenele in excursie, nici sa nu mai vorbim de prieteni.
Pe scurt: cu siguranta nu esti mai batrana si mai plictisitoare doar pentru ca pustiul tau nu mai vrea sa mearga in vacanta cu tine, interesele sunt altele, vacantele lui sunt diferite de vacanta ta, iar adolescentul tau trebuie sa experimenteze prima vacanta pe cont propriu. Sa nu uitam ca, la fel ca si prima zi de scoala, unde a fost tot singur, prima vacanta inseamna risc si aventura pe de o parte, iar responsabilizare si maturizare pe de cealalta parte.
Ca sa nu mai vorbim ca, daca esti acord, vei deveni una dintre acele mame extrem de „cool’ si la moda, vei demonstra ca ai incredere in copilul tau si, mai mult, vei creste semnificativ in ochii acestuia, iar relatia voastra se va imbunatati.
Negocierea
Prima vacanta este, dincolo de distractie, risc si aventura, o modalitate de a recompensa ceva. O recompensa pe care tu o vei oferi pentru un comportament exemplar sau ca promisiune a unuia pe viitor. Pozitia ta este una de superioritate, modalitatea de negociere a vacantei este foarte importanta, deoarece te poate ajuta s-o conditionezi.
Sfatul meu este sa incepi negocierile inca din momentul in care fiul sau fiica ta isi manifesta dorinta de a pleca, cu cat mai devreme, cu atat mai bine, pentru ca, atunci cand vine vorba de adolescenti, este mai bine sa conditionezi decat sa te bazezi pe promisiuni.
De exemplu, este mult mai eficient ca primavara sa negociezi vacanta de vara si sa pretinzi rezultate satisfacatoare la sfarsitul anului scolar, sau economii din banii de buzunar care sa acopere macar o parte din cheltuieli, decat sa iti lasi copilul in vacanta dorita in virtutea unor promisiuni de mai bine pentru anul viitor.
Adolescentul tau stie ca nu ii vei putea lua vacanta inapoi si va gasi niste scuze destul de bune pentru nerespectarea promisiunilor sale. In plus, copilul tau va aprecia interesul si va negocia cu tine cu placere. Orice teama a ta nu ar trebui ignorata, iar oricare informatie care pare suspecta ar trebui verificata. In acest moment, totul depinde de relatia pe care o ai tu cu copilul tau.
Cata incredere ai in el? Cat de bine il cunosti? Cat de bine ii cunosti anturajul? Cat de linistita crezi ca ai fi stiindu-l plecat? Unii parinti sunt mai permisivi, au mai mult curaj in ceea ce priveste deciziile pe care le iau si se incadreaza in categoria parintiilor liberali. O alta categorie de parinti sunt cei conservatori, situati la polul opus, destul de implicati in viata copilului lor si destul de amestecati in deciziile pe care le iau cei din urma: pot fi „toxici si reci. Alte categorii de parinti ii includ pe cei care au lucruri mai importante de facut, din pacate, si spun „da’ sau „nu’ fara a avea toate informatiile.
Page: 1 2