Nu toti copiii sunt fani ai dansului inca de la 2 ani (desi ar face bine sa fie). Unii sunt mai introvertiti si nu tin neaparat sa dea spectacole cu public – se multumesc numai cu jucariile si cu miscari extrem de limitate, incat nici nu ne dam seama ca acela e dans.
Altii, tot introvertiti dar si usor mai anxiosi (sau doar precauti), daca nu sunt siguri pe ei si pe miscarile pe care le pot face, fie se tem sa danseze pentru ca ar putea cadea, fie se tem de ce ar spune adultii care au stat pana la aceasta varsta cu gura pe ei – nu fugi, nu sari, nu te urca, nu cobori, stai pe loc, te lovesti, faci buba etc. – si evita miscarile inainte ca adultul sa spuna „hai'.
Exista si copii (ce-i drept, mai putini) care nu au simtul ritmului si nu isi coordoneaza miscarile, iar incercarile lor de dans nu sunt incurajate pentru ca nu seamana cu un dans si nu sunt recunoscute ca atare. Iesind din ritm, ei obosesc mai repede si, intr-un final, renunta. Ce este de facut?
Sa perseveram!
Citeste continuarea in revista BABY – iulie-august.