Primul an cu Tudor (luna a saptea)

Noutatile: avem dintisori si sus – incisivi, 8 kilograme si jumatate si suntem foarte incantati de jumper. L-am cumparat pentru ca nu ma mai tineau bratele sa ne jucam de-a arculetele minute in sir.

Este un dispozitiv care se agata de tocul usii, are un arc de care e atarnata o chinga si la capatul ei „agati' copilul, in asa fel incat sa atinga usor cu talpile pamantul – e conceput pentru copiii care stau deja singuri in fundulet si isi tin bine capul. Tudor e foarte fericit in jumper, chiuie si, in plus, isi consuma din rezervele de energie…

Iesim mai des
Am inceput sa mergem mai des in vizite. Ieri am fost sa-mi vizitez fostii colegi de birou – 10 oameni s-au strans in jurul lui si l-au studiat.

Am remarcat ca a inceput sa-si arate preferintele fata de anumite persoane – era in brate la una dintre colege si, atunci cand a intrat intr-o alta incapere, a intins mana spre unul dintre cei trei prezenti, desi nu era cea mai apropiata persoana de el.

Mergem la cumparaturi
Zilele trecute am fost pentru prima oara la supermarket, la cumparaturi – am luat un carucior si el si-a „infipt' mainile in bara si a condus, foarte incantat.

Tot la capitolul premiere trebuie sa mentionez ca, de curand, l-am pus pentru prima oara in premergator.

Initial, nu stia ce se intampla si a fost fascinat de butoane – are muzicute etc., si cand s-a prins ca e cu talpile pe pamant a inceput sa chiuie.

In sufragerie, covorul ii amortizeaza miscarile, dar in bucatarie a prins deja curaj sa se avante.

Ca incaltari, deocamdata are botosi din material textil – am observat ca are deja tendinta sa puna toata talpa, nu numai varfurile pe podea.

Intindem pe jos, in sufragerie, doua paturi pe care ii insiram jucariile preferate – un catel din plus, niste cheite, o pasare, o floricica, o oglinda -, apoi ii pun toate jucariile spre marginea paturii si pe el il asez in mijloc, sa-l incurajez sa alerge dupa ele.

Nu merge chiar in patru labe – se ba­taie cumva inainte si inapoi, se impinge in picioare si-si arunca mainile inainte.

Cand il vad ca nu-l mai atrag jucariile, il chem la mine, cu degetele ridicate, sa-l ajut sa se ridice – cand ajunge relativ aproape, incepe sa planga pentru ca nu poate ajunge asa sus, dar daca-i aduc degetele mele langa mainile lui, imediat se agata de ele.