Fiecare copil este unic in ritmul sau de dezvoltare. Experienta pe care am capatat-o cu primul copil ne ajuta sa nu repetam greselile facute cu el si la urmatorul, ceea ce creeaza pentru acesta un anume avantaj.
In cazul copiilor cu varste apropiate, exista posibilitatea ca Praslea sa ajunga in anumite arii de dezvoltare sa o ia inaintea fratelui mai mare.
Nu avem cum sa stim dinainte cine va invata mai repede sa mearga pe bicicleta sau care dintre ei va reusi sa invete sa cante un cantec mai usor, sa citeasca mai bine si asa mai departe.
Nu putem decat sa presupunem, dar, daca se intampla ca fratele mai mic sa o ia inaintea celui mare, este probabil ca se va lasa cu plansete.
De aceea, este bine sa ne pregatim pentru aceasta eventualitate cu un set de reactii corespunzatoare, incat sa menajam sentimentele celui mare, fara a-l descuraja pe cel mic.
Problemele legate de rivalitatea din copilarie se pot reflecta asupra relatiei dintre frati si in perioada de maturitate.
In loc sa te minunezi, de cate ori prinzi ocazia (in special cand cel mare este de fata), cat de uimitor este ca cel mic reuseste sa faca ceva anume, desi este atat de mic, pe cand cel mare, la aceeasi varsta, nu reusea si nici acum nu poate, mai bine abtine-te si discuta separat cu copiii.
Spune-i celui mic ca esti mandru de performanta lui si ca esti la fel de mandru si ca fratele sau incearca sa faca si el acea activitate bine.
In loc sa ii ceri celui mic sa ii arate si fratelui sau „cum se face, mai bine arata-i tu sau daca nu te pricepi, sau nu ai timp, gaseste o a treia persoana care sa o faca, sa il ajute.
Incurajeaza-l mereu – spune copilului (mai mare) ca esti sigur ca va reusi sa faca (ceea ce nu i-a reusit) si ca esti alaturi de el, ca stii ca face eforturi pentru a reusi si ca acest lucru poate fi uneori frustrant, dar sa nu se lase, pentru ca si tu, cand erai mic, ai reusit cu mai multa dificultate sa faci anumite lucruri, dar asta nu te-a impiedicat sa continui a incerca, si reaminteste-i copilului, pentru a-i creste increderea in el, si de lucrurile pe care le face foarte bine.
Cauta sa incurajezi acele activitati, jocuri, cumpara acele jucarii pe care sa le poate folosi amandoi, in egala masura. Daca se escaladeaza cumva conflictul, din pricina diferentei de performanta, sugereaza schimbarea activitatii (si participa si tu la ea) cu o alta activitate, care sa se bazeze mai putin pe acea abilitate la care cel mic este foarte avansat.
Nu stabili o relatie de complicitate cu cel mic pentru a-l proteja pe cel mare, deoarece acest lucru va fi sesizat, si copilul mai mare se va simti tradat, iar stima de sine ii va fi afectata.
Principii de relationare corecta
- nu favorizam niciodata pe unul dintre copii;
- nu „impartim copiii: tu esti preferatul lui tati, iar tu – favoritul mamei;
- nu laudam, dar nici nu criticam vreodata un copil in fata celuilalt;
- nu facem comparatii in legatura cu evolutia copiilor, in fata acestora;
- vom lauda, aprecia colaborarea, nu competitia intre copii;
- vom veghea la respectarea drepturilor si intimitatii fiecaruia dintre copii de catre celalalt/ceilalti (hainele, jucariile, rechizitele se vor imparti numai daca vor copiii);
- nu obligam copilul mai mare sa se joace sau sa il trateze diferentiat pe cel mic, daca el nu vrea;
- acordam timp egal copiilor, eventual facand cu schimbul cu celalalt parinte.
Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamstime.