Copilul este unic si irepetabil inca de cand se naste. Atata vreme cat e constient de asta si se accepta neconditionat, fara a incerca sa devina altcineva, inseamna ca ne-am facut datoria ca parinti.
Cum se face ca si intr-un mediu (familie) care nu creeaza frustrare, cu suficiente surse de hrana, confortabil, cu spatiu suficient, sigur, neamenintator, rivalitatea si competitia intre frati se manifesta, uneori chiar mult prea agresiv?
Raspunsul sta in ceea ce cred copiii despre ce li se ofera. Nu bunuri materiale, ci atentie, grija, acceptare neconditionata. Copiii incep sa devina agresivi cu fratii lor atunci cand simt ca risca sa piarda atentia adultilor sau cand se simt exclusi.
De exemplu, un copil mic (anteprescolar) devine extrem de gelos cand apare un nou-nascut in familie, pentru ca nu intelege cum isi vor distribui parintii sai atentia si iubirea intre el si noul venit. Un copil mai mare (prescolar) are deja abilitati de comunicare si motorii mult mai eficace de a-si „ataca adversarul, si aici nu vorbesc numai de fratii mai mari gelosi pe cel mic, ci si de cei mici intrati in competitie cu cei mari. Micul David incepe sa il infrunte pe Goliath.
Citeste continuarea in revista BABY editia lunii mai.