Rolul tatalui in cresterea copiilor a evoluat. Cu toate acestea, reminiscente inca se mai pastreaza, iar acest lucru nu este caracteristic numai societatii romanesti.
In multe tari, acolo unde influenta modelului traditional este inca pregnanta (modelul in care mama se ocupa de casa si de copii, iar tatal de munca si de socializare la birt), rolul tatalui in educatia copiilor pare mai degraba secundar. Acest lucru nu este insa perfect adevarat.
Faptul ca nu avem timp suficient nu este o scuza pentru a nu ne ocupa si noi (ma refer in special la tati) de educatia copiilor.
Filiera paterna Psihologii de copii accentueaza faptul ca in dezvoltarea armonioasa a copilului, influentele educative venite pe filiera materna si pe cea paterna sunt la fel de importante, chiar daca exista o complementaritate a acestora.
Tatal este cel care, in teorie, ar trebui sa dea o consistenta morala educatiei, cel care, in momente cheie, introduce conceptul de „da versus „nu, de „permis versus „nepermis. Tatal ar trebui sa fie cel care, cu blandete si fermitate in acelasi timp, pune limite unei explorari a realitatii debordante si haotice pe care o efectueaza copiii la inceputul vietii lor.
Unii tati isi gasesc timp pentru aceasta. Altii sunt prea ocupati si prefera sa isi suplineasca absenta cu jucarii scumpe si dulciuri imbietoare, lasand aceste sarcini (aparent minore) in seama unei bone sau a sotiei.
Cateva tipologii de tata
Tatal-mama. El suplineste, uneori, lipsa de afectivitate a unei mame foarte active, precum si lipsa unor bunici. Avem in acest caz o persoana care sta mult in preajma copiilor, care este priceputa in organizarea vietii micutilor, de la schimbat scutece la organizat jocuri educative si adecvate varstei. Cu mare probabilitate, tatal-mama mai arunca si cate o ocheada telenovelelor si mai rasfoieste, cand cei mici dorm, si cate o revista (nu neaparat pentru barbati).
Tatal traditional. Familia traditionala ii atribuie tatalui mai degraba un rol discret in educatia copiilor. El este cel care trebuie „menajat’, care trebuie sa-si citeasca nestingherit ziarul sau sa-si vada in liniste meciul de fotbal, mama fiind un mediator atent, astfel incat copiii sa nu „deranjeze’.
Tatal este consultat numai atunci cand s-au incalcat principii, cand se pune problema pedepsirii sau indreptarii unei fapte. Exista insa si mutatii – de multe ori, imblanziti de viata, ei devin bunici excelenti, calzi si permisivi pentru nepotei.
Tatal de duminica. Daca nu ar exista sfarsitul de saptamana, sarbatorile si concediile, probabil ca acesti tati ar fi de nerecunoscut in ochii copiilor lor. Ei isi propun sa suplineasca absentele prin mici cadouri de duminica. Sunt cei care, cuprinsi de remuscari, iau initiative spontane de a lua toata familia doua zile la munte sau la mare.
De cele mai multe ori, rolul acestor tati in educatia copiilor este unul meteoric. Interferenta lor cu persoane care se ocupa constant de educatia copiilor (sub atenta coordonare a mamei, de obicei), da peste cap unele achizitii sau duce la relativizarea unor reguli sau comportamente pe care copilul le-a deprins deja.
Tatal carismatic. Chiar daca nu au timp intotdeauna sa se dedice cresterii copiilor, exista unii tati care depun eforturi pentru a-si seduce proprii copii – uneori in cadrul unei competitii surde cu mama, de tipul „cine da mai multe dovezi de iubire’. Acestia sunt tatii-model, apartinand clasei mijlocii, pe care ii vedem in filmele americane, care le spun povesti copiilor la culcare.
Tatal carismatic poate sa fie un bun model de succes pentru copil, cu conditia ca tonusul lui pozitiv si sfaturile impartite cu atata generozitate catre propriile sale progenituri sa fie autentice si nu importate pe nedigerate din cine stie ce discutii cu prietenii.