Semne de intarziere in dezvoltare

Bebelusul meu nu mai este be­belus, este deja mare si creste vazand cu ochii, stie din ce in ce mai multe lucruri, face progrese.

Nu ma pot abtine sa nu citesc tot mai mult despre aceas­ta dezvoltare, ce ar trebui sa stie, ce ar trebui sa faca si, mai ales, cand.

Sincer, cand face o anumita varsta, astept cu inima stransa sa vad – va sti si el sa faca asta sau nu. Pentru ca vreau sa stiu daca se dezvolta normal, sa „fiu pe faza daca ceva nu este in regula, sa ac­tionez la timp.

Nu ma pot abtine, de asemenea, sa nu il compar cu ceilalti copii de varsta lui, desi am citit ca nu trebuie sa compari copiii, ca fiecare se dezvolta in ritmul lui.

Dar nu intotdeauna al meu reu­seste sa fie la nivelul de dezvoltare descris in carti, si atunci ma simt trista si parca deza­ma­gita. Pentru ca fiecare parinte isi doreste in secret ca micutul lui sa fie foarte des­tept, daca se poate precoce si supra­dotat.

Si daca nu se intampla asta de multe ori, apare vino­vatia – poate ca nu am facut eu ce trebuia, tot ceea ce era omeneste posibil. Poate ca nu sunt toti pa­rintii asa, dar eu nu ma pot abtine sa nu ma gandesc.

Stiu, am citit ca aceasta atitudine duce la anxietate, si asta nu face bine copilului, pentru ca si el va simti ca ceva nu este in regula cu el, si atunci ii fac mai rau, il descurajez.

Este important ca ambii parinti sa fie implicati in viata copilui si sa fie prezenti la evaluarile periodice, care pot releva existenta unor probleme.

Am citit ca, de cele mai multe ori, copiii ating achi­­zitiile de dezvoltare la timp (sa faca la olita, sa mearga in picioare, sa vorbeasca etc.) si ca, daca nu o fac ca la carte, trebuie sa mai asteptam putin. Si totusi, cand stiu sau cum stiu ca are o intarziere in dezvoltare?

Medicii folosesc expresia „intarzie­re in dezvoltare cand un copil nu are achizitiile pe care ar fi trebuit sa le aiba (in limitele normalului) la o anumita varsta.

Intarzierea poate fi intr-unul sau mai multe arii de dezvoltare – abilitati motorii grosiere sau fine (cum ar fi mersul sau mazgalitul cu un creion), dezvoltarea limbajului si comunicarii (se evalueaza limbajul „receptiv, care are legatura cu intelegerea, si cel „expresiv, legat de vorbire), abilitati de auto-servire (antrenamentul la olita, im­bra­catul, a manca singur), abilitatile sociale (socializarea: contactul privirilor, aratatul cu degetul, joaca, interac­tiunea cu ceilalti).

Da, copiii se dezvolta diferit – de exemplu, un copil de 18 luni poate avea abilitatile motorii foarte dezvoltate, deoarece ii place sa exploreze, sa interactioneze cu mediul, dar sa nu poata spune prea multe cuvinte, iar altul sa vorbeasca deja in propozitii, dar sa nu fie asa de dezvoltat motor. Cel mai important este sa evaluam si sa vedem daca micutul inregistreaza progrese in toate domeniile.