La prima vedere, Gabriel Cojocaru pare un adolescent ca oricare altul, cu problemele şi bucuriile vârstei de 15 ani.
Privind de mai aproape însă, descoperim un tânăr care a atins această normalitate cu sprijinul bunicilor şi al pasiunii nestrămutate pentru muzică. Mai exact, pentru clarinet.
În continuare, povestea noului bursier al campaniei Jurnal de Fapte Bune.
de Tudor Chiriac
Pasiunea pentru muzică i-a fost insuflată lui Gabriel de către bunici, cei care îl cresc cu dragoste şi dedicare nestrămutată încă de la vârsta de un an. După ce a deprins tainele pianului, a fost o vreme tentat de vioară, dar până la urmă a ales clarinetul, cândva în clasa a V-a.
Un profesor îndrumător le spusese bunicilor că băiatului i s-ar potrivit cel mai bine un instrument de suflat. Nu au stat pe gânduri, decizie de care se bucură şi acum, pentru că, între timp, Gabriel a terminat pe podiumul a zecile de concursuri de clarinet la care a luat parte – ceea ce l-a impulsionat să viseze că, într-o zi, va umple de aplauze marile săli de concerte ale lumii. Citește continuarea pe Libertatea.ro