Sistemul de valori

Orice parinte isi doreste tot ce e mai bine si mai bun pentru copilul sau. Ma intreb insa  cati dintre parinti se gandesc la valorile morale atunci cand spun „ce e mai bine si mai bun pentru copilul meu.

Ca vrem sau nu vrem, oricum le transmitem copiilor nostri propriile valori (ma refer la sistemul nostru de valori) – prin ceea ce facem (sau nu facem), prin ceea ce spunem.

Nu e nevoie de cursuri speciale pentru a induce copiilor parerea noastra despre lucrurile cu adevarat importante in viata. Daca, insa, exista diferente flagrante intre ceea ce spunem si ceea ce facem, copilul va alege ce e mai convenabil dintre aceste lucruri, sau va alege alte persoane ca modele in viata, altele decat propriii sai parinti.

Daca vrem sa avem un viitor frumos, chiar daca nu am inclus aceste valori in propriul sistem de valori, ar fi bine sa invatam copilul (daca pe noi nu a avut cine sa ne invete) ca este important:

• sa fie responsabil pentru propriile fapte – un caracter frumos este construit pe acele actiuni pe care le gandesti inainte de a actiona, si pe care ti le asumi. Ca urmare, vom invata copilul sa gandeasca inainte de a face, sa isi controleze comportamentul si sa se autodisciplineze, sa fie perseverent, sa faca atat cat poate de bine orice lucru de care se apuca, sa nu dea vina pe altii pentru greselile lui, sa nu renunte cu usurinta;

• sa fie tolerant, corect, impartial si deschis la opiniile celorlalti – asta inseamna si toleranta, dar si inteligenta sociala. Fiind astfel, se protejeaza si pe sine de frustrarile ce vin ca o consecinta a intolerant ei, caci cei intoleranti au impresia (extrem de falsa) ca lucrurile trebuie sa stea exact asa cum vor ei, nicicum altfel (ceea ce nu este si nu va fi adevarat), iar faptul ca nu se intampla asta tinde sa fie evaluat ca o catastrofa, si de aici jalea, frustrarea, furia. O persoana cu mintea deschisa nu judeca, nu pune etichete oamenilor, da oricui o sansa, joaca dupa reguli. O persoana cu mintea in gusta va profita de ceilalti, ii va acuza, ii va judeca, va fi rigida in aprecierea oamenilor (cine a gresit o data va fi evaluat de fiecare data ca prost sau incapabil, indiferent de ceea ce face);

• sa se respecte pe sine si pe ceilalti – acest respect de sine si pentru ceilalti este invatat in copilarie, poate printre primele lucruri, de la parinti, in functie de respectul pe care acestia il acorda copilului si trebuintelor lui (incepand de la cat este lasat sa planga in patut), dar si in functie de respectul unuia fata de celalalt, de respectul lor fata de bunici, de respectul bunicilor intre ei (unul fata de celalalt), de respectul fata de vecini si orice alti oameni din jur. Se poate observa imediat un copil care este lipsit de respect de sine si pentru ceilalti, uneori nici nu este nevoie sa vorbeasca pentru a putea fi evaluat ca atare.

Deocamdata, cat timp copilul este mic, va fi doar evaluat, insa in adolescenta sau atunci cand va fi adult nu va fi doar evaluat, ci si taxat pentru aceste comportamente.

Orice succes obtinut printr-un astfel de comportament este temporar si amar, dar si extrem de costisitor; pretul este, de cele mai multe ori, singuratatea. Pot aparea si problemele psiho-emotionale, in special atunci cand respectul de sine este foarte scazut. Un om care nu se respecta pe sine nu ii poate respecta pe ceilalti.