Chiar inainte de a se naste, fatul aude cum si ce i se vorbeste mamei sale, tonul si intensitatea vocii celor din jur. Felul in care se dezvolta limbajul depinde, insa, in mare masura, de parinti.
Fiecare etapa a cresterii are trasaturi specifice: in termeni fiziologici, putem spune ca un copil „normal va spune la varsta de 6 luni anumite cuvinte, iar la varsta de 2 ani va incepe sa alcatuiasca propozitii.
In realitate, felul in care se dezvolta limbajul depinde foarte mult nu doar de capacitatile fizice ale copilului sau de temperamentul acestuia. Felul in care incurajam copilul sa vorbeasca, ceea ce il invatam este foarte important pentru dezvoltarea intelectului sau, mai ales pentru dezvoltarea inteligentei emotionale.
Este limpede ca orice copil face eforturi pentru a se exprima, pentru a se face inteles de catre ceilalti, iar lipsa acestor eforturi ne indica o tendinta patologica in dezvoltarea limbajului si nu numai (uneori si a intelectului).
Aceste eforturi pot fi sustinute sau, din contra, blocate de adult. Cele mai „usoare cai de a bloca dezvoltarea limbajului la copil sunt: a nu vorbi copilului (comunicare insuficienta), a nu insoti limbajul vorbit de mimica si gestica adecvate, de tonul adecvat, a imita limbajul copilului, a-i vorbi exagerat de mult (vorbaretii nu mai dau si copilului randul la exprimare), anticiparea si satisfacerea exagerata a nevoilor copilului prin „ghicirea gandurilor, intentiilor lui, fara a-i permite sa incerce sa isi exprime o necesitate. Pe de alta parte, mai pot exista si intarzieri ale limbajului fara a exista o problema reala cu copilul – baietii vorbesc uneori mai tarziu decat fetele (si, uneori, toata viata!), copiii nascuti prematur, care au uneori nevoie de timp pentru a ajunge la varsta normala, gemenii, care comunica atat de bine nonverbal intre ei, incat intarzie uneori sa mai comunice verbal cu ceilalti… Dar haideti sa vedem impreuna ce putem face noi, ca parinti, pentru a ne ajuta copilul sa vorbeasca.
Comunicarea redusă
Parintii sau bona nu sunt deloc „vorbareti, nu interactioneaza decat atat cat este strict necesar cu copilul, sau mama este trista, poate depresiva, si nu comunica aproape deloc cu cel mic.
Copilul isi dezvolta abilitatile de comunicare nonverbala (mimica, gestica), dar scade competenta limbajului vorbit (capacitatea de a decodifica limbajul adultilor), si mai ales performanta (capacitatea de a utiliza/produce cuvinte), limbajul ramanand mai ales pentru mesaje de rutina. Apar intarzieri de limbaj.
! Consecinte grave are izolarea copilului in camera sa atunci cand nu doarme (in primul an de viata), eventual in fata televizorului.
SITUAȚIA 2
Contradicția între comunicarea verbală și nonverbală
Vorbim despre o situatie in care apar stagnari bizare in dezvoltarea comunicarii verbale si a intelectului.
Adultii nu-i vorbesc copilului privindu-l in ochi: cuvintele exprima dragoste, blandete, duiosie, insa privirea este rece sau trista, iar mimica incremenita. Invers: cuvintele cearta, dar fata exprima dragalasenie, tonul este miorlait. Copilul nu stie carui mesaj sa dea crezare, nu poate asocia corespunzator emotiile cu vorbele, cuvintele care le exprima, iar contradictiile ii blocheaza dezvoltarea.
! Incoerenta comunicarii verbale cu cea nonverbala poate determina, in unele situatii, chiar patologie psihica, prin conflictul intern pe care il genereaza.
Imitarea limbajului copilului
Pana la varsta de trei ani, limbajul copilului este „dragut. Pe noi ne amuza teribil aceste deformari ale cuvintelor, cuvinte inventate de copil, precum si asocierile nastrusnice ale acestora in construirea propozitiilor…
E un gest foarte normal pentru copil sa deformeze cuvintele. Ceea ce nu mai este normal este imitarea si utilizarea acestui limbaj de catre adult.
Imitand copilul poate fi amuzant, dar nu facem decat sa ii consolidam pronuntia gresita sau modul gresit de constructie gramaticala in limba materna. Pentru distractia noastra, oprim copilul din evolutia lui fireasca. Este ca si cum fortam copilul sa stagneze in aceasta abilitate a sa – limbajul – extrem de necesara pentru dezvoltarea sa psihica, este ca si cum ii „garantam ca in momentul in care va intra in colectivitate se va face de ras sau nu va fi inteles de ceilalti copii sau adulti.
! Daca cel mic nu pronunta bine un anumit cuvant, sarcina noastra e sa i-l spunem corect pana cand il va invata, nu sa il incurajam sa persiste in greseala.
SITUAȚIA 4
Ghicirea gândurilor copilului
Copilul arata de foarte mic catre obiectul pe care si-l doreste, intinde manutele sa fie luat in brate sau alege… prin gest.
Fiind mic, nimeni nu are pretentia sa auda de la el „vreau mar, „vreau la tine in brate, „da-mi zornaitoarea girafa etc. Iar ca sa nu planga sau ca sa stea cuminte intr-un loc, ii dam inainte de a cere apa, mancarica, jucarii. Rezultatul: lipsa de motivatie pentru a folosi cuvintele. De multe ori, intarzierile de limbaj cuplate cu aceasta atitudine a adultului pot masca, pentru un timp, o problema grava: retardul mental sau tulburarile pervasive.
! Unii dintre noi, adultii, ramanem „mult timp ghicitori, nedand ocazia copilului sa spuna ceea ce vrea.
SITUAȚIA 5
Rude prea vorbărețe
Piticii se pot trezi ca, din cauza vorbaretilor, nu mai au si ei loc sa scoata vreun sunet: ori nu este nevoie sa vorbeasca, ori nu au voie.
E minunat ca au de la cine sa auda cuvinte, propozitii, adresate lor sau nu, dar nu mai este tot asa de minunat ca nu li se da sansa sa si raspunda. Am intalnit cazuri de copii de 3-4 ani care nu vorbeau sau vorbeau foarte putin si prost, desi intelectual erau dezvoltati normal, ai caror mamici, in rafalele lor de cuvinte, strecurau si afirmatia „Dar nu inteleg de ce nu vorbeste, ca eu ii vorbesc mereu de cand era bebelus. Pai tocmai de aceea…
! Riscul este ca acesti copii cu astfel de parinti nu numai sa intarzie sa vorbeasca, dar, in timp,sa nu mai vrea sa auda…
Cel mai bine este sa ne adaptam la nivelul de evolutie al copilului, acest lucru neinsemnand sa vorbim asa cum vorbeste el.
Nu uita urmatoarele aspecte
Copilului i se va vorbi precum unui adult, mimica va fi adaptata mesajului, doar continutul va fi adaptat varstei. Nu este foarte util sa ii vorbesti unui copil de 6 luni despre structura atomului, ci mai degraba despre animalele domestice, cum fac ele, despre obiectele cu care se joaca si ce se face cu ele, despre natura, despre tot ceea ce il inconjoara. Deja dupa varsta de un an ii putem vorbi despre sentimentele noastre – „Sunt foarte bucuroasa, fericita cand mananci cu lingura singurel, catnd te joci asa frumos, cand nu plangi, „Sunt tare trista cand te lovesti, cazi sau plangi.
! Limbajul si comunicarea sunt 2 lucruri distincte. Chiar daca vorbesti serios si corect, trebuie sa tii cont de puterea de intelegere a copilului: foloseste termeni adecvati varstei lui.
Vestea buna este ca majoritatea copiilor „recupereaza intarzierile de limbaj pana in jurul varstei de doi ani. Unul din patru copii are intarzieri de limbaj, si, dintre acestia, majoritatea nu au neaparata nevoie de ajutor specializat pentru recuperare.