Indiferent care este cauza sau ţinta spre care furia noastră se îndreaptă, experţii sunt de acord că modul de exprimare al furiei poate fi dureros şi nu rezolvă niciodată o problemă.
Aşadar, este important să ne descurcăm cu sentimentele de furie fără a afecta personalitatea copilului.
Cum ne putem controla aceste sentimente?
1. Ieşiţi sau aşteptaţi – atunci când vă simţiţi furios, retrăgeţi-vă din situaţie până vă calmaţi.
2. Eu’, nu tu’ – evitaţi să vă atacaţi copilul cu afirmaţii de genul tu nu o să înveţi niciodată’, tu eşti aşa un smiorcăit’. În schimb, gândiţi în termeni referitori la propria persoană Mie nu îmi place să adun hainele după tine’.
3. Scrieţi. Dacă sunteţi prea furioşi pentru a vorbi, atunci nu o faceţi. În cazul în care copilul citeşte deja, exprimaţi-vă sentimentele în scris. Câteodată, timpul pentru căutarea unei foi şi a unui pix va mai reduce din furie.
4. Rămâneţi în prezent, nu acuzaţi pentru greşeli trecute sau pentru ce credeţi că va face în viitor. Referiţi-vă doar la problema prezentă.
5. Reintroduceţi sentimentele bune. Când le pierdeţi, reconectaţi-vă cu copilul dumneavoastră cât de curând puteţi. Asta înseamnă, de exemplu, să spuneţi că vă pare rău şi să îmbrăţişaţi copilul. În cazul copiilor mai mari, puteţi oferi explicaţii – de ce aţi fost furios/furioasă – alături de scuze. Nu vă temeţi că scuzele vă vor diminua autoritatea, deoarece scuzele arată copilului că îl respectaţi şi îl învaţă faptul că oricine poate greşi la un moment dat.
6. Recunoaşteţi care este problema. Este un comportament al copilului sau sunteţi obosit, vă simţiţi supraîncărcat la serviciu, sunteţi supărat pe partenerul de viaţă, mamă sau şef? Fiţi conştient de momentele în care sunteţi mai vulnerabil la furie şi rezistaţi urgenţei de a transmite sentimente negative copilului dumneavoastră.
7. Copiii nu sunt singurii care îi înfurie pe părinţi. Rudele care critică, judecă şi interferează cu regulile din familie pot crea tensiune. Este recomandat ca părinţii să stabilească limite în avans pentru bunici sau alte persoane care devin prea implicate şi să îi ajute să înveţe cum să respecte aceste reguli. De exemplu, dacă un bunic oferă prea multe dulciuri copilului, părintele îi poate explica faptul că medicul pediatru le-a recomandat cât mai puţine dulciuri. Dacă un bunic sau o altă rudă face temele în locul copilului, explicaţi faptul că profesorul a cerut ca elevii să facă tema independent.
8. Stilul diferit de educare al partenerului poate fi o altă sursa de stres. Este util un parteneriat între părinţi – un angajament prin care părintele care a fost implicat într-o situaţie cu copilul să managerieze această problemă până la sfârşit, fără să fie influenţat de celălalt partener. Însă, dacă unul dintre părinţi devine furios, celălalt îl poate ajuta să se calmeze.
9. Faceţi pentru dumneavoastră şi restul familiei un tabel şi adăugaţi un sticker de fiecare dată când unul dintre membrii familiei are o manifestare de furie. Atunci când un membru al familiei adună mai multe stickere, este timpul să vorbiţi despre ce se întâmplă.
10. Puteţi avea la îndemână un reportofon sau un casetofon pentru a vă înregistra. Când simţiţi că veţi exploda, porniţi înregistrarea. Ascultaţi apoi ce aţi înregistrat şi imaginaţi-vă că dumneavoastră sunteţi copilul.
Andreea Biji, psiholog Salvaţi Copiii, www.salvaticopiii.ro
Mai multe pe psychologies.ro
Foto: shutterstock.com