Vacanta mare este laboratorul amintirilor din copilarie. Este timp pentru aventura si pentru toleranta din partea parintilor, care nu se mai supara asa rau ca ne murdarim.
Asa-i de bine de cand a inceput vacanta de vara! Mama si tata nu mai sunt stresati sa alerge dupa mine, ca sa ma duca si sa ma ia de la gradinita, nu ma mai cearta ca ma murdaresc atunci cand ma asez pe jos, in iarba sau nisip, parca am voie sa fac mai multe prostioare. Sau nu le mai baga atat de mult in seama parintii?
Ma urc in copaci, stau pe afara cat este ziua de lunga, cunosc copii noi, bunica nu se mai supara daca nu pot manca tot (zice – de la caldura, mititelul…). Ai putea crede ca e raiul pe pamant. Dar, carcotas cum ma stiti deja, nu pot spune ca este chiar raiul. De ce? Din foarte multe motive.
De exemplu, ma streseaza ca vara sunt multe legume si fructe proaspete si trebuie sa mananc in fiecare zi. Stiu ca sunt sanatoase, dar nu vreau, nu-mi plac. Poate pentru ca e obligatoriu sa le mananc; daca ar fi premiu sau nu mi-ar spune ca trebuie, poate ca nu le-as mai considera oribile.
Ma mai supara ca mama si tata lucreaza atunci cand eu sunt in vacanta si au foarte putin concediu, iar eu trebuie sa stau fie cu bona, fie cu bunica. Insa mie imi place sa stau cu mami si cu tati. Sau daca trebuie sa mearga la serviciu, atunci cand se intorc de la munca, sa se poarte cu mine de parca ar fi in concediu, adica sa ne plimbam, sa radem in hohote, sa ne oprim la inghetata sau la suc prin parcuri, sa mergem in fiecare weekend la padure, la strand, la munte sau oriunde, numai sa ne distram. Dar ei nu fac asa, ci stau tot in casa.
Citeste continuarea in revista BABY, editia iulie-august.