Concediul s-a terminat. Ce facem acum? Depresie, desigur! Bine, nu chiar depresie, dar cateva simptome ne vor incerca. Si nu vorbesc aici doar de tristete, care e fireasca, mai ales daca am petrecut bine.
Si nu ma rasfat. Cica e normal, totul e legat de intoarcerea din concediu. De ce? Oare pentru ca nu imi place la job? Tot ce este posibil.
Sau pentru ca ma gandesc, precum un copil mic, cat de neplacut este sa ai mereu ceva de facut, sa fii la program, sa ai multa treaba.
Am intalnit in decursul vietii mele un domn, om de afaceri, care spunea ca si lui ii placea mult in concediu, dar ca abia astepta sa revina in activitate, deoarece ii placea la nebunie ceea ce facea.
Deci, depinde intr-o oarecare masura si de motivatie. Daca ma gandesc ca „trebuie' sa ma intorc la munca, acest „trebuie' va fi asociat cu nemultumire si nefericire. De parca m-ar obliga patronul cu un pistol la ceafa sa revin la firma lui. Nicidecum.
Nimeni nu este de neinlocuit. Bietul de el nu are ceva cu mine. Nu ma obliga nimeni si nimic sa ma intorc la munca, in afara de propriile necesitati, nevoi, trebuinte.
Deci, eu vreau, pentru ca am nevoie de asta, sa ma intorc la serviciu. Daca traiam cu 3.000-4.000 de ani in urma, trebuia sa ma intorc la vanatoare sau la pescuit, ori sa stau in pestera si sa mor de foame.
Citeste continuarea in revista Baby – septembrie.