Avem grijă de noi în timpul sarcinii, să mâncăm echlibrat, sănătos, ne monitorizăm cu atenție deoarece vrem să îl aducem pe cel mic pe lume în cele mai bune condiții. Citim cărți, îi pregătim camera, hainuțele, jucăriile, însă greul de-abia atunci începe. Fiecare gest pe care îl facem, fiecare lucru pe care îl spunem este important deoarece contribuie la creșterea și dezvoltarea copilului nostru. Și să nu ne amăgim cănumai după o anumită vârstă contează aceste aspecte, dimpotrivă. Dacă este să ascultăm anumiți experți, efortul începe din perioada de preconcepție, continuă în perioada sarcinii și apoi, fiecare gest al nostru, la care copilul este prezent constituie câte o piatră de temelie la formarea viitorului adult. Iar pentru un părinte, nimic nu contează mai mult decât binele copilului său pe termen lung, nu-i așa? De aceea, e important ca să existe un consens între membrii familiei în ceea ce privește stilul de viață din care fac parte nu doar activitățile educative, ci și mișcarea, relația cu alimentele și mesele, în general, relaționarea cu ceilalți.
Însă știm că e o adevărată bătălie de dus, pe termenm lung și sunt multe tentații în jur. De la persoanele din jur careoferă tot felul de produse alimentare nepotrivite sau nerecomandate copilului, tentația promoțiilor de peste tot, exemplul altor copii și părinți care au alte alegeri alimentare decat ale noastre, persoane din familie care ne contrazic sau strecoară copilului produse pe care noi dorim sa le evităm cu orice preț (ne este familiar războiul dintre parinți și bunici sau alți membri ai familiei extinse, nu-i așa?)
Am întrebat-o pe Cristiana Haica, psiholog, ce putem face astfel încât relația copilului nostru cu alimentația sănătoasă să se dezvolte corect și să devină parteneri de încredere pe termen mediu și lung. Iată ce ne sfătuiește referitor la copilul mic:
În cazul copilului mai mic de 2 ani e important să aibă experiențe pozitive în procesul de diversificare a alimentației pentru a avea o relație echilibrată în raport cu alimentele. Atitudinea negativă a copilului faţă de mâncare şi a mânca devine copleşitoare pentru el (nu numai pentru parinte) şi se poate chiar transforma într-o adevărată traumă psihică. Pentru copiii mai sensibili şi impresionabili emoţiile negative trăite în primii ani de viaţă în timpul meselor sunt păstrate în subconştient şi vor asocia în timp mâncarea cu aceste emoţii negative. De multe ori copiii care nu mănâncă bine acasă, vor mânca bine la grădiniţă sau în alte locuri (în vizită sau la restaurant), sau invers – mănâncă bine acasă şi mai nimic la grădiniţă. În oricare din aceste situaţii acestea sunt semne ale unei reacţii nevrotice la mâncare.
Ce este de făcut? Părinţii unui copil care nu mănâncă bine şi nu are o problemă medicală care să duca la scăderea apetitului, ar trebui să arate înţelegere şi foarte multă răbdare, pentru că, din păcate, anumite comportamente ale părinţilor contribuie la apariția acestor tulburări de alimentaţie ale copiilor.
Pentru a iesi din cercul vicios în care copilul refuză să mănânce si părintele insistă se poate experimenta „diversiunea’: fie punem pe alt membru al familiei să hrănească micuţul, fie schimbam locul la masă (de exemplu, mutăm scaunul de copil pe locul tatălui precizând înainte că acela este locul magic de unde/din care se mănâncă tot) sau îi dăm să mănânce în altă cameră (deşi nu este bine să obişnuim copilul cu ideea că se poate mânca în orice încăpere din casă), sau aducem la masă o familie de jucării care mănâncă şi ele (mămica jucarie îi dă să mănânce puiului, căruia, desigur, îi place ce i se dă să mănânce, se bucură că va creşte mare şi că va fi puternic, că va putea merge afară; desigur după ce acel pui de jucarie a refuzat iniţial mâncarea precum copilul nostru, dar a văzut ce bună e, si acum o papa cu pofta). Asta desigur după ce am epuizat varianta cu linguriţa avion sau rachetă care aterizează în aeroportul-guriţă a copilului. Dacă bebe e mai mare putem improviza şi o schimbare de rol între mamă şi copil, mama devenind bebele care nu vrea să pape, dar până la urmă descoperă că mâncărica este foarte bună. DAR – atentie mare la atitudinea parinteluim – nu trebuie sa fim crispati, sau anxiosi si nici sa insistam – hai inca putin, ia uite nu a mancat mai nimic, ce ma fac cu copilul asta…
Și mai trebuie să fim atenţi și să apreciem corect ce înseamnă că „nu a mâncat copilul destul’, deoarece există riscul să supraalimentăm copilul şi să creăm premisele obezităţii.
Acest articol face parte din campania educațională Laptele, aliatul creșterii echilibrate a copiilor preșcolari și școlari’, inițiată de Tetra Pak, prin care sunt încurajate obiceiurile alimentare care contribuie la creșterea și dezvoltarea armonioasă a copiilor. In plus, elevii din clasele 0-VIII pot să se bucure de jocul educative online Tinutul laptelui’.Mai multe detalii pe www.laptescolar.ro