Toți copiii cu vârste între 18-24 de luni ar trebui să fie evaluați din perspectiva autismului, recomandă Academia Americana de Pediatrie, în Statele Unite 1 din 110 copiii suferind de o tulburare din spectrul autist. Deși afectează din ce în ce mai mulți copii, autismul este diagnosticat destul de târziu, părinții confunzând simptomele cu o întârziere în dezvoltare.
Comportamentele care anunță afecțiunea pot fi prezente încă de la naștere. Bebelușul pare diferit, nu este foarte reactiv, nu obsrvă lumea din jur, se concentrează pe un obiect perioade mari de timp, este foarte tăcut sau dimpotrivă, plânge foarte des și mult. Primele semne de autism pot apărea însă mai târziu, la copii care au avut până atunci o dezvoltare normală. Dacă un copil a început să vorbească binișor și ulterior începe să piardă achizițiile vocale, de exemplu, acesta este un simptom clasic pentru autism.
Câteva dintre semnalele pe care să NU le ignori și care pot indica autism:
Ar putea avea autism dacă
- nu spune vreun cuvânt până la vârsta de 16 luni
- nu arata cu degetul în primul an și jumătate de viață
- nu combina 2 cuvinte pana la varsta de 2 ani
- nu raspunde la propriul lui nume după primele 10-11 luni
- nu inițiază sau menține contactul vizual (când se uită spre tine, pare că se uită prin tine)
- aliniază obsesiv lucruri – jucării, obiecte sau are alte activități repetitive (se învârte des în jurul propriei axe, deschide și închide continuu ușile
- nu zâmbește
- nu urmărește cu privirea obiecte pe care i le arăți (după 7 luni)
- nu se uită în direcția în care aude un zgomote sau din care este strigat
- nu poate răspunde la comenzi simple ale părintelui după vârsta de 12 luni – Unde este cana? / Arată-mi biberonul tău etc
Dacă observi oricare dintre aceste simptome, adresează-te imediat unui specialist care, în cazul în care diagnostichează o tulburare din spectrul autist, va recomanda imediat terapia. În afară de ajutorul specializat, familia este foarte importantă în recuperare și tratament.
După diagnostic, părinții înșiși trec prin stări de șoc, depresie, furie, negare, resemnare, înainte de a ajunge la acceptare și de putea lucra împreună cu cel mic, pentru recuperare.
Stresul pune o mare presiune pe relația de cuplu și în foarte multe cazuri, părinții unui copil cu autism divorțează, ceea ce afectează și mai mult tratamentul și recuperarea copilului, pentru care este nevoie de sprijin din partea întregii familii, de suportul prietenilor și înțelegerea șefilor.
Terapia este de durată, cere timp, bani, răbdare și perseverență, dar în lipsa ei, copilul cu autism nu ar avea șansa la o viață normală.
foto Shutterstock