De fapt, vrea sa spuna ca nu are chef sa faca ce ii ceri sau vrea sa fie in centrul atentiei, sau nu mai vrea sa manance, sau se teme de ceva, sau a facut o prostioara si incearca sa abata atentia de la ea.
Putem spune ca avem un copil inchipuit sau mincinos? Nicidecum. Cu totii am folosit la un moment dat simptomele unei boli ca scuza. Copiii de ce nu ar face-o?!
Mai ales la varsta la care e interesant sa fii bolnav, deoarece esti luat imediat in brate si ti se acorda atentie totala si neconditionata. La trei anisori, un mic mosulet sau o babuta care se vaicareste este adorabila, da dovada de istetime apeland la asemenea strategii.
Atentie insa la cat de mult admiram comportamentul de „bolnav inchipuit, deoarece s-ar putea sa il intarim – copilul va trage concluzia ca face bine ce face, iar mai tarziu va deveni un mare ipohondru, pentru ca, nu-i asa, daca oamenii mari cred ca am o problema poate chiar am sau as putea-o avea.
Ca sa poti descuraja vaicareala, nu trebuie sa certi copilul sau sa ii spui sa termine cu „chestiile astea, deoarece doctorul a zis ca nu are nimic, ci sa iti vezi de activitatile tale mai departe (daca vrea sa atraga atentia in acest mod), sa il pui in pat, fara televizor sau jucarii – ca doar e bolnav, nu?, sa il duci la gradi, cu consemnul ca, daca se simte foarte rau, doamna o sa sune la mami sau o sa merga la cabinetul medical – adica sa actionezi logic, consecintele naturale ale statutului de bolnavior descurajand scopul micului „suferind.
Atentie: daca cel mic capata subit dureri la vederea unei persoane sau cand urmeaza sa stea cu aceasta, asta poate fi modul lui de a atrage atentia ca acea persoana ii este dezagreabila sau il sperie, sau nu se poarta frumos cu el.
Ma doare:
1. Cand vreau atentie, ca altfel nu prea am putut sa o capat sau sa fiu interesant
2. Cand nu vreau la gradi sau la bunica, sau intr-un loc care nu imi convine
3. Cand nu mai vreau sa mananc mancarea asta scarboasa, ca pufuletii sau bomboanele sunt mai bune
4. Cand sunt speriat si nu stiu cum sa spun, si asa ma ia cineva in brate
5. Cand am facut o prostie si nu m-a prins inca, dar precis va descoperi: doar nu certi un bolnav, nu?
Uneori, copiii sunt excesiv de preocupati de diferitele intepaturi, dureri, bubite.
Acestea apar de-adevaratelea sau numai in inchipuirea lor in timpul activitatilor lor zilnice. Daca le dam „apa la moara, nu vreau sa stiu ce fel de copil am creste.
De altfel, nu trebuie ignorate total diferitele plangeri despre durerile fizice ale copilului, dar e sanatos sa il ajuti sa recunoasca diferenta dintre ceea ce merita luat in seama si neplacerile minore.
Doar nu vrei sa ai la usa un ipohondru… Sau iti seamana? Daca acuzele se repeta sau durerile cresc in intensitate – fuga la doctor, daca nu, ignora-le!
Presupunand ca cel mic acuza dureri imaginare, ne punem problema care este cauza acestui comportament: imita pe mama – superstresata sa nu se imbolnaveasca puiul, pe bunica – cu durerile ei reumatice, pe matusa – cu vesnicele dureri de cap.
Sau cauta atentia adultilor, sau vrea sa scape de anumite responsabilitati, sau are o atentie exagerata orientata catre propriul corp (probabil, din experienta unei boli sau unui accident anterior).
Plan de studiu si atac asupra simptomelor, sau cum sa te comporti cu micul bolnav inchipuit…
Facem un tabel unde trecem data, „plangerea (durere, junghi, ameteala, orice pretinde copilul ca simte), cand apare (dimineata, pranz, seara), unde se afla copilul, ce face el atunci, ce urmeaza (ce facem noi, ce face el).
Urmarim aceasta schita de observatie consecvent timp de doua saptamani si vedem daca reiese un model de comportament – daca se plange numai in anumite locuri, in anumite momente, cu anumite persoane.
Daca exista deja un pattern al „simptomelor, aducem „medicamentul fermecat, care vindeca orice – de obicei, sirop de apa cu zahar administrat neaparat cu seringa, iar la micii ipohondri naraviti in „dureri groaznice, dar care nu ii impiedica sa se joace, trebuie ceva mai dur, cu gust usor neplacut.
Daca foloseste plangerile pentru a scapa de o activitate care nu ii convine, stabileste reguli cu privire la „invoirea de la acea activitate – in ce conditii accepti sa nu o faca. Daca scopul este atentia ta, acorda-i atentie cand nu se plange.
Text: Cristiana Haica, Foto: Bogdan Vasile.