Cand si cum vorbim despre sex cu copilul?

Reclame tv, chiar si radio, panouri publicitare, imagini din reviste, ziare deschise de calatorii din metrou la nivelul ochilor copiilor, chioscuri de ziare la care se expun fara probleme imagini indecente…

Toate cele de mai sus fac parte din „normalul' care ii agreseaza pe copiii nostri zilnic. Au devenit asa de frecvente, banale, incat nici nu mai sesizam aceste lucruri.

Si apoi ne minunam si ne suparam cand aflam ca in wc, la gradinita, se discuta despre sex (sau chiar se fac anumite experimente), ca la scoala, in clasele primare, se povestesc pozitii inedite, iar in gimnaziu e „prost' sau „fraier' „ala' care nu a facut inca sex. Nu, sa nu aud – aaa, e o exagerare! Mergeti, va rog, cu fetitele la ginecolog si va veti convinge.

Uneori sunt eu socata de socul parintilor unor fetite de 8-9 ani, cand le spun – incepeti sa discutati despre menstruatie, despre ce inseamna sex, nastere etc., pentru ca e bine sa afle aceste lucruri de la dumneavoastra. „Cum sa facem asta de acum, nu e prea devreme?'. Iaca asa. Caci altfel, la 12-14 ani facem primul avort.

Nu sunt „pentru' a ne adapta situatiei, agresiunii vizuale sau auditive, care se petrece asupra copiilor zi de zi, inca mai sper ca se mai poate schimba ceva. Dar a trai in inocenta, sperand ca in familia noastra asta nu se poate intampla, e riscant.

Cunosc baieti de la grupa pregatitoare care se uita la filme pentru adulti, si fete care din clasa I sau a II-a se masturbeaza privind acelasi gen de filme.

Cum este posibil asa ceva? Simplu – informatia circula cu viteza luminii printre copii, ei afla foarte usor cum poti vedea astfel de lucruri pe computer, doar tastand pe un motor de cautare cuvantul „sex'. Si ai pe alese … De ce si-ar dori un copil sa vada asta?

Mai intai, din curiozitate, apoi – ca sa nu fie mai prejos decat ceilalti, si mai tarziu – din placere. Cum de au astfel de curiozitati? Cum sa nu le aiba, cand peste tot nu vad decat goliciune, seductie, sexualitate? Vor sa stie care e treaba cu chestia asta, avand in vedere ca oamenii mari o afiseaza peste tot.

Stati linistiti, nu toti copiii pricep care-i treaba cu sexul, dar sunt cu totii, in egala masura, vulnerabili. Pentru ca s-au obisnuit de mici cu ideea, nu li se mai pare mare smecherie sa stai dezbracat in fata cuiva strain si in pozitii provocatoare, pe care (pozitii) multe fetite le exerseaza de foarte mici (daca sunteti atenti, veti observa aceste lucruri doar privind grupurile de copii cand se joaca nesupravegheati).

Intr-o zi, eram in metrou cu fiul meu, prietena mea si fiica ei de 4 ani. In fata noastra, un nene citea un tabloid – pe fiecare pagina, cate o duduie goala si cracanata seducator. Fiul meu a sesizat primul imaginile si a intors capul.

L-am intrebat de ce sta sucit si mi-a zis ca sunt niste despuiate pe ziarul domnului (care, saracul, citea rubrica de sport), si ca nu poate sa se uite ca ii vine sa vomite. In schimb, fiica prietenei mele, copil de 4 ani, s-a inclinat in fata, ca sa vada mai bine.

Am intrebat-o: Diana, ce vrei sa faci? – Sa vad margelele lu tanti din ziar. Avea, intr-adevar, margele frumoase. Credeti, oare, ca mica Diana nu a observant ca tanti era dezbracata? Ba da, dar nu i se parea nimic ciudat, era obisnuita.

La nici o saptamana, prietena mea mi-a spus ca a surprins-o pe Diana in cada, cand facea baie cu margelele maica-sii la gat, maimutarindu-se sa stea cracanata ca tanti din ziar…

Monitorizeaza cineva ce vad, citesc, aud copiii nostri despre sex? In mare parte, nu. Cel putin o treime din zi, copiii acceseaza media fara niciun fel de control din partea adultilor.

Ar trebui sa ne ingrijoreze
In tara noastra, nu s-au facut inca statistici relevante, insa foarte multi dintre noi stim ca varsta medie la care tinerii isi incep viata sexuala a scazut sub 13-14 ani, iar la 15 ani, atat fetele, cat si baietii au avut mai mult de un partener intim, iar din ce in ce mai multe fete de 14-15 ani au facut deja primul avort.

Ca sa nu mai vorbim de bolile cu transmitere sexuala. Poate va imaginati ca acesti copii provin din familii dezorganizate, ori din orfelinate, ori ca e vorba de copii ai strazii.

Ei bine, nu. In cele mai multe dintre cazuri, ei provin din familii destul de organizate, insa parintii lor sunt „extrem de ocupati' cu alte lucruri pentru a sti ce se intampla, cu cine umbla, ce vad si ce asculta propriii copii.

Page: 1 2

Mai multe articole