Știi când se simte un copil cel mai puternic? Când el, tatal lui, îl ia în brațe… Cartea Alexiei Cinzeacă, Cartea taților, din care reproducem unele fragmente, îți oferă câteva repere importante în construirea relației tată-copil.
Tatăl personalitate
Tatal personalitate se bucura de un mare prestigiu profesional, avand o cariera de succes. Cu cat functia sa este mai importanta si activitatea profesionala mai complexa, cu atat tatal va lipsi mai mult, fizic si afectiv, din preajma copiilor sai, influentandu-le negativ educatia.
Seriozitate si sensibilitate Valoarea timpului petrecut de tatal-personalitate alaturi de copiii sai este mult diminuata atunci cand el rezolva diferite treburi profesionale acasa. Copiii percep in mod diferit aceasta implicare profesionala a tatalui. O parte dintre ei incearca sa-l imite, transformandu-se, la randul lor, in copilul si adolescentul-personalitate.
O alta parte va nega aceasta conduita, se va indeparta de el si refuza sa semene cu tatal lor.
Sa stii sa spui imi pare rau’. Ocupandu-se de educatia copiilor, greselile parintilor sunt inevitabile. Ei trebuie sa aiba taria si forta de a recunoaste atunci cand s-au inselat asupra unei chestiuni, cand au luat o decizie eronata, cand au facut o gafa sau au fost incorecti. Imi pare rau’ este o formula atat de simpla, dar care are efecte miraculoase. Cata siguranta, incredere si mandrie va avea un copil atunci cand tatal sau ii va cere scuze!
Nu este o dovada de slabiciune, ci de putere. Copilul va aprecia gestul si nu va ezita sa spuna simplu, la randul lui: imi pare rau’.
Importanta contului de la banca Tatal-personalitate le vorbeste odraslelor sale despre cat de importanti sunt banii. Micutii nu cunosc valoarea banilor, nu au inca notiunea de respect pentru munca si nu-si dau seama de efortul depus pentru a-i dobandi.
Copiii trebuie sa priceapa ca la un moment dat familia face economii, ca nu intotdeauna cumparam tot ceea ce ne dorim, ca e necesar sa selectam cu discernamant, atunci cand ne aflam in fata rafturilor pline cu marfuri dintr-un magazin.
Frica si stresul
Tatal-personalitate stie cel mai bine ce efect negativ poate avea stresul asupra evolutiei copilului. Firi foarte sensibile, copiii participa afectiv la toate schimbarile din jurul lor, fie ca sunt pozitive, fie ca sunt negative. Ce inseamna stresul pentru copii? Mai multe exemple care ii marcheaza. Este cazul elevului mutat in ultima banca, motiv de a se simti marginalizat si inferior colegilor sai.
O situatie asemanatoare apare atunci cand se schimba un profesor in timpul anului scolar, fiind inlocuit cu unul mai exigent.
Ce solutie exista pentru a preintampina astfel de stari generatoare de stres?
Primul pas trebuie sa-l faca parintii. Inconjurandu-l cu multa caldura si dragoste, ii vor acorda mai mult timp. Cand merg in fiecare dimineata la scoala, tatal si copilul discuta despre tot ce s-a intamplat in ziua anterioara, gasind impreuna solutii la problemele care apar.
Conversatiile au rolul de a-l stimula pe copil in actiunea lui de acomodare cu noua pozitie, cu noul statut.
Tatal demisionar
Cel aflat in aceasta categorie se lasa pagubas in fata unor obligatii educative, ascunzandu-se sub diferite motivatii, mai mult sau mai putin plauzibile.
Musafirul familiei
Tatal demisionar se comporta in familie ca un musafir. Se refugiaza in fotoliu, sta relaxat in pat, se ascunde in spatele unui ziar, pleaca sa joace table la un vecin. Stiind ca tatal nu-l asculta cu adevarat, copilul inceteaza curand sa mai povesteasca si sa mai vorbeasca despre faptele sale. In consecinta, relatiile de comunicare se racesc progresiv.
Copilul tatalui demisionar este distrat si naiv, cu un temperament instabil, adesea introvertit, mereu singuratic, fricos din cale afara si lenes. Tatal nu are voie sa se sustraga rolului sau de parinte, pe care e musai sa-l indeplineasca, nu trebuie sa ironizeze sau sa pedepseasca copilul, fiindca acesta se va indeparta de el si-l va uri. Copilul nu va fi deschis cu parintii si va izbucni exact atunci cand nu il vad si nu il urmaresc.
Atunci cand copilul nu-l asculta, tatal demisionar nu trebuie sa renunte. E obligatoriu sa demonstreze stapanirea de sine si sa studieze conduita copilului. Uneori, el asculta si e cuminte, apoi se schimba radical si refuza orice colaborare cu cei mari. Aceste perioade de criza sunt normale in evolutia unui copil, parintele fiind cel care poate sa inteleaga si sa se adapteze.
Situatii stresante Cand au un tata demisionar, care azi e acasa, maine nu mai e, copiii sunt foarte expusi stresului. Ce face un copil stresat? Plange, se agita si transpira, fuge de la locul actiunii, se poarta agresiv cu ceilalti copii, se leagana nervos, isi suge degetul, isi roade unghiile, isi rasuceste parul. Indiferent de ceea ce se intampla, parintii nu trebuie sa renunte niciodata. Copilul nu are alt sprijin mai apropiat decat ei.
Tatal îngăduitor
Tatal ingaduitor este un prieten al copiilor, un adevarat confident. Copiii il adora, stiind ca le satisface orice capriciu, de aceea, de multe ori ajung sa nu il respecte.
Copilul care nu este niciodata corijat prin interdictii de genul nu ai voie sa faci acest lucru’ sau nu este pentru varsta ta’ sau nu ai voie sa mergi acolo’ ajunge, dupa ani si ani, sa considere ca i se cuvine totul, iar in grup, la scoala, la birou, in atelier, va avea o toleranta scazuta in situatiile dificile, devenind vulnerabil.
Riscurile tolerantei Tatalui ingaduitor nu i se arata recunostinta mai tarziu, rasfatul in care si-a crescut copiii actionand ca un veritabil bumerang incarcat cu reprosuri si ostilitate. Este prea tolerant si cumsecade.
Dorind permanent sa corespunda asteptarilor sotiei si copiilor, tatal ingaduitor si-a creat imaginea unui individ cumpatat, amabil, politicos, gentil si prietenos. Fiindca nu este stapan pe sine si pare timid, tatal ingaduitor incuviinteaza toate nebuniile copilului sau, care clocoteste de energie ca un vulcan. Sfaturile si avertismentele tatalui ii trec pe langa ureche fara sa il sensibilizeze deloc. Daca il scapa de sub control atunci cand se plictiseste, copilul devine agresiv si rau.
Decizii contradictorii Cea mai dificila problema pentru tatal ingaduitor este luarea deciziilor. Parintii trebuie sa se inteleaga asupra deciziilor pe care le iau, sa coopereze si sa fie la unison, sa nu dea vina unul pe altul, sa nu discute in contradictoriu in fata copilului. Atunci cand unul dintre ei hotaraste un lucru, celalalt nu are voie sa se opuna sau sa dezminta decizia celuilalt, caci sigur vor pierde din autoritate in fata copilului.
Tatăl autoritar
Tatal autoritar se situeaza la antipodul tatalui ingaduitor. Adeseori confunda autoritatea cu afirmarea brutala a unei suprematii.
Sobru si distant Fiindca suprematia ii aduce mari satisfactii, tatal autoritar se conduce dupa principiul conform caruia tot ceea ce spune el trebuie sa fie litera de lege pentru membrii familiei. Nu se lasa niciodata doborat de problemele vietii, avand mereu simturile treze pentru a o lua oricand de la capat. Acelasi lucru il pretinde si de la ceilalti, fara sa-l intereseze daca ei pot tine pasul sau nu. Cum poate scapa tatal autoritar de aceasta obsesie? Fiind mai rabdator cu el insusi, in primul rand, si cu familia, in al doilea rand.
Amenintari si avertismente Tatal autoritar are o personalitate puternica si stie ce vrea de la odrasla sa. Imitandu-si tatal, copiii tind sa se comporte agresiv in grup, sa fie intransigenti, dovedind, in acelasi timp, un scazut simt al umorului. Incapatanati si inadaptati, acesti copii au probleme mari in a capta atentia tovarasilor de joaca si a colegilor de clasa, a partenerilor de activitati extrascolare.
Pedepse si sanctiuni Cereti-va scuze cand jigniti copilul! O scuza venita la momentul potrivit poate intari legatura dintre cei doi. Tatal autoritar isi transforma odrasla intr-un copil timid. Indiferent de varsta, va tremura atunci cand se ridica tonul la el, se va inrosi in obraji, va urina mai des decat un copil normal, se va balbai si ii va fi teama sa vorbeasca. Ce-i de facut? Tatal nu trebuie sa-si piarda niciodata cumpatul in fata copilului si, chiar si atunci cand este necesar sa aplice o pedeapsa copilului, sa o faca cu blandete, in nici un caz cu furie, nervi, asprime.
Tatăl vitreg
Fiindca reuseste sa o ia de la capat, tatal vitreg este un om perseverent. Are o fire sensibila, este rabdator, increzator si echilibrat. Reuseste sa se ataseze cu delicatete de noua lui familie. Iubiti-i pe copii, asa cum sunt.
Mai dificil este atunci cand tatal vitreg vrea sa controleze modul in care copilul isi petrece timpul liber, sa stie unde iese, cu cine se imprieteneste, cand se intoarce, pe ce isi cheltuieste banii. Copilul nu vrea sa fie verificat, sa i se cotrobaie prin lucruri, sa dea explicatii despre actiunile lui, sa-si revizuiasca atitudinea la fiecare repros.
Tatal vitreg trebuie sa faca mereu un compromis, iar masurile si pretentiile sale sa fie intotdeuna moderate. Cand acestea sunt acceptate pe jumatate, ar trebui sa fie multumit. Mai mult de atat nu va obtine niciodata de la copilul pe care l-a adoptat.
Competitia parintilor Tatal vitreg nu trebuie sa se grabeasca sa ia locul parintelui natural. Cu trecerea timpului si cu rabdare, lucrurile se vor aseza. Tatal vitreg nu are nevoie sa-i demonstreze copilului ca este mai bun decat parintii lui naturali. Se aplica metoda pasilor mici, cu schimbari lente.
Citește continuarea articolului aici
foto Shutterstock