Cazul primarului din Sângeorz Băi aduce în atenția publică un subiect de cele mai multe ori tabu în România. Copiii din România sunt victime ale abuzul în familie. În 2019, datele oficiale arată aproximativ 16.000 de cazuri de abuz asupra copiilor, în creștere față de anul 2018. Dintre acestea, 14.600 sunt în familie. Acestea sunt doar cazurile raportate, însă, din păcate, poveștile celor mai mulți copii abuzați rămân în spatele ușilor închise.
Dintre cazurile de abuz fizic, emoțional și sexual asupra copiilor, cele mai mult se petrec în familie. Astfel, din peste 1400 de cazuri de abuz fizic, 1200 s-au înregistrat în familie, din 2000 de cazuri de abuz emoțional, 1800 s-au petrecut în familie, iar din aproape 1000 de cazuri de abuz sexual, 550 de copii au căzut victimă tot membrilor familiei.
„Cazul de la Sângeorz Băi este îngrozitor, însă aduce pe agenda publică o realitate pe care mulţi copii din România o trăiesc. Abuzurile din interiorul familiei sunt cel mai greu de recunoscut, de cele mai multe ori copiii nu spun nimic pentru a proteja abuzatorul, dar şi din teama de a nu fi stigmatizaţi. Toţi copiii au dreptul de a fi protejaţi împotriva violenței, dreptul la viață privată, dreptul de a le fi respectată demnitatea. Vom urmări îndeaproape acest caz. Conform autorităților responsabile, au fost sesizate organele de cercetare penală, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni care aduc atingere drepturilor copilului. Legislația există, violența asupra copilului este interzisă prin lege, însă acest lucru nu este cunoscut, respectat și, cel mai important, aplicat. În România, din păcate, violența asupra copilului este în continuare considerată o normalitate. Organizația noastră desfășoară programe cu părinții în fiecare comunitate în care lucrează pentru a schimba această mentalitate și pentru a-i învăța pe părinți să-și educe copiii cu blândețe.', a declarat Mihaela Nabăr, directorul executiv al World Vision România.
Efectele devastatoare pe termen lung ale abuzului asupra copilului
Orice tip de abuz și violență fizică, emoțională și psihologică poate afecta dezvoltarea copilului pe termen mediu și lung. Victimele pot dezvolta tulburări de comportament (apatie, iritabilitate, impulsivitate, agresivitate, minciună, fuga de acasă, furtul, consumul de alcool de droguri), tulburări de somn, tulburări de alimentaţie (anorexie, bulimie), autostigmatizare, autoculpabilizare, ticuri (clipit, rosul unghiilor etc.), enurezis, neglijenţă în îndeplinirea sarcinilor şi incapacitate de a respecta un program impus. Totodata pot avea dificultăţi în relaţionare şi comunicare, se pot confrunta cu scăderea randamentului şcolar, absenteism şi abandon şcolar. Unii copiii pot dezvolta stări depresive, uneori cu tentative de suicid.
Copilul abuzat sexual poate dezvolta diverse comportamente psihosociale sau chiar boli: depresie până la suicid, anxietate, lipsa poftei de mâncare sau bulimie, stimă de sine scăzută, tulburări de somn, simptome asociate sindromului de stres post-traumatic (retrăirea unor momente traumatice, bâlbâire, evitarea inteacţiunii cu societatea şi comunitatea), comportament sexual inadecvat sau exacerbat, pierderea competenţelor sociale (copil este retras şi care are tendinţa să se izoleze, uneori nu vrea să iasă din casă, să meargă la şcoală), abuz de substanțe.