În jurul vârstei de 3 ani, copiii obișnuiesc să își creeze un prieten imaginar, mai ales dacă e vorba despre un copil unic sau primul născut (dar nu neapărat). Acest prieten imaginar ține de urât copilului, îl înțelege, îi este alături când (simte copilul) ceilalți nu sunt, îl ajută să-și învingă anumite frici. Prezența unui prieten imaginar nu înseamnă neapărat că micuțul se simte singur. Poate fi vorba, pur și simplu, despre un copil cu foarte multă imaginație.
Cum îl ajută pe copil un prieten imaginar
Prietenul imaginar îl ajută pe cel mic să joace jocuri creative sau să facă într-un mod diferit lucrurile, îl „învață cum să relaționeze cu prietenii reali, îi oferă un sentiment al responsabilității (are grijă, controlează și este responsabil pentru cineva/ceva, într-o lume în care copilul este mereu cel controlat de ceilalți), îi permite să aibă o parte de viață în care adultul nu are loc, prietenul imaginar este o cale de a evita respingerea sau agresivitatea adultului.
Prietenii imaginari sunt o parte dintr-un proces normal de dezvoltare (un copil care nu are prieten imaginar nu este anormal!). Prietenul imaginar îi poate ajuta chiar și pe părinți – să identifice o eventuală problemă din viața copilului.
Dacă prietenului îi este frică de întuneric (citește și Alungă-i frica de întuneric), probabil ca și copilului îi este frică și încearcă să își țină sub control frica prin intermediul lui; dacă prietenul se poartă foarte urât, asta poate semnaliza faptul că micuțul nostru se simte constrâns de prea multe reguli și pedepse, sau copilul încearcă prin intermediul lui să evite ceva ce nu vrea să facă.
Dacă prietenul este preferat – în dauna petrecerii timpului cu alți copii, este bine sa intervenim și să îl ajutăm pe copil să facă distincția între real și imaginar.
Cum să reacționăm la un prieten imaginar
- Lasă copilul să preia controlul, să îți spună cum ar trebui să răspunzi sau să te porți cu
prietenul lui imaginar. Când copilul nu vrea să te includă în relație, mai bine nu te băga. Dar, dacă își spune să faci lucruri pentru acel prieten, intra în joc. De obicei, ți se va cere să-i faci loc și prietenului, să nu te așezi pe el în mașina, să îi mai pui un scaun la masă sau o farfurie în plus. - Una este a accepta să intri în jocul copilului și alta e să o iei prea în serios, să te implici, să iei controlul sau să îți adaugi propriile idei la această poveste. În acest mod, nu îl ajuți să facă diferența dintre real și imaginar și nici să socializeze. Și nici nu îi dezvolți creativitatea.
- Dacă prietenul este „de vină pentru greșeli reale și copilul nu își asumă responsabilitatea, atunci spune-i că greșelile sunt omenești și că sunt făcute ca să învățăm din ele, și că îl ajutați și voi pe prieten să curețe sau să repare prostioara.
- Dacă prietenul imaginar încalcă regulile și continuă să facă prostii – bate copiii, de exemplu, sau strică lucrurile, îi spuneți că va trebui să plece de la voi din casă la părinții lui, pentru ca nu puteți tolera aceste abateri repetate. Dacă prietenul vrea să rămână în casă, să facă bine să respecte regulile casei.
- În ultimă instanță, o puteți chema în ajutor pe „mama imaginară a prietenului imaginar, care să vă ajute.
Text: psiholog Cristiana Haica
foto Shutterstock