De ce arată cu degetul?

Încă din primele zile de viață, copiii se strădu­iesc să comunice cu adultul. Când ei descoperă că pot vorbi cu mânuțele și pot explica ce vor oamenilor mari, au o revelație. De multe ori, noi nu ne dăm seama cât de mult se stră­duiește bebelușul nostru să facă înțeles și ce realizare mare este arătatul cu degetul pentru el. Acest simplu gest (pentru noi) este o etapă foarte importantă în procesul de dezvoltare a limbajului și, totodată, un indicator pentru abilitățile sociale ale copilului.

 Când începe să ‘vorbească’ astfel

Aceasta este o etapă peste care nu se prea poate sări în dezvoltarea normală a copilului (așa cum, de exemplu, mulți copii sar peste etapa mersului în patru labe).

Când începe să-ți vorbească prin intermediul mânuțelor? Pe undeva în jurul vârstei de 1 an, cel mai târziu pe la 16-18 luni.

Conform studiilor, copiii care arată cu degețelul la vârsta de un an sunt mai pu­tin agresivi și mai independenți când ajung pe la 2-3 ani. Asta pentru că, găsind o cale eficientă de a comunica ce dorește, are mai puține frustrări și mai mari șanse să îți dezvolte abolitățile de relaționare cu ceilalți.

Etape în comunicare

Prima etapă în dezvoltarea acestei modalități de comunicare se desfășoară pe la 9 luni, când bebelușul urmărește adultul dacă acesta îi indică un anumit lucru cu mâna – ‘uite, acolo este pisica!’

Dacă bebelușul nu este interesat deloc de ce îi arăți cu degetul la această vârstă, vorbește cu un specialist –  absența acestei etape indică pro­bleme în dezvoltare (tulburări de învățare, de dezvoltare a limbajului, tulburări de tip autism).

Urmatoarea etapa are loc pe la 12-14 luni. Acum co­pilul încearcă să atragă aten­ția adultului, făcând contact vizual cu acesta și arătând cu degetelul spre ceea ce vrea să obțină și nu poate lua el. Aceasta este forma de comunicate protoimperativă. Copilul pri­veste alternativ la adult și la obiectul pe care vrea să îl obțină, în efortul de a-și comunica dorința. Obiectul este scopul lui, iar adultul este doar mijlocul prin care el ar putea atinge acel scop.

Câteva luni mai tarziu se in­­versează scopul cu mijlo­cul și se produce forma protodeclarativă a indicării cu degetul. Copilul arată către un obiect interesant, va verbaliza și va privi alternativ obiectul și adultul, dar nu pentru a obține obiec­tul, ci pentru a dirija atenția adultului către obiectul, ima­ginea sau evenimentul care este interesant pentru copil. Acum se dezvoltă și o altă manieră de a interac­ționa cu adul­tul: aceea de a aduce adultului obiecte, numai ca să i le arate. Copiii cu tulburari din spectrul autist nu reușesc să atingă unul sau mai multe din aceste stadii de dezvoltare a atenției „asociate.

Băiețeii arată mai târziu cu degetul

Se pare că băieții învață să indice cu degetul mai târziu decât fetele, iar ca un copil să știe să facă acest lucru, trebuie să fie încurajat să o facă de către persoanele adul­te care stau cu el. Înce­pând cu gestul părinților lui de a-i indica obiecte din jurul sau („asta e mingea, asta e mașinuta etc.), continuând cu indicarea imaginilor din cărțile pentru copii, apoi cu indicarea acelor imagini cu mânuța copilului ținută de mâna adultului. Treptat, copilul va utiliza acest gest pentru a indica ceea ce este interesant pentru el la un moment dat, va reuși să își exprime o dorință sau o necesitate.

De aceea, copilul trebuie urmărit cu atenție când și dacă învață la timp sau dacă atinge la timp eta­pele de dezvoltare corespunzatoare fiecarei vârste, pentru că orice dificultate descoperită la timp are șanse mai mari să fie tratată corespunzator.

Citește și De ce nu vorbește? Semne îngrijorătoare

foto Shutterstock