De cele mai multe ori, familia tolereaza agresivitatea copilului pana in jurul varstei de 4 ani.
Sunt parinti carora li se par chiar amuzante descarcarile de furie ale micutului sau care ajung sa le ignore, sa le treaca intr-un plan secundar, declansand ei insisi, de la comportamentele copilului, interminabile certuri in care se acuza unul pe altul sau amandoi pe bunici de vinovatia aparitiei acestor comportamente ale copilului.
Este foarte usor astfel sa se generalizeze comportamentul agresiv al copilului si, ca reactie la stimuli neutri, el va reactiona in acest mod si atunci cand nu este neaparat nevoie sa isi impuna punctul de vedere.
La gradinita, pentru orice frustrare va reactiona extrem de violent, daca i se va parea ca cineva ii ameninta dorintele marturisite sau nu, va reactiona agresiv.
Educatoarea va spune ca este violent fara ca cineva sa ii fi facut sau spus ceva. Refuza sa faca ceea ce fac ceilalti copii daca nu are chef si, in general, refuza sau se opune initiativelor celorlalti.
Nu e de mirare ca, in scurt timp, agresivitatea lui va fi escaladata de reactia copiilor „nu ne mai jucam cu tine', „nu iti dau jucaria, ca esti rau', „pleaca de aici, tu nu stai langa mine', uneori si a cadrelor didactice: „tu stai mai departe de copii/stai in fata, langa mine/ramai ultimul', „copii, nu va mai jucati cu el' etc.
La scoala, problemele se accentueaza si mai mult. Desi probabil ca i se va spune ca intra intr-un colectiv nou, unde nimeni nu va mai fugi de el pentru ca e rau si ca are sansa sa o ia de la capat, sa isi faca noi prieteni, sa nu o supere si pe Doamna cea noua, si copilul chiar va reusi sa faca impresie 2-3 saptamani, comportamentul inadecvat va erupe uneori mai de nestapanit ca la gradinita. Si mai diversificat, ca acum copilul este mai mare si mai creativ.
Si stie ca violenta adultilor este pedepsita prin lege. Reactia parintilor va fi de cele mai multe ori de furie, disperare, vinovatie si se va rasfrange amplu asupra copilului, care, evident, va amplifica comportamentul. Din momentul in care va reaparea (si va reaparea) respingerea din partea noilor colegi si a invatatoarei, lucrurile scapa deja de sub control. Copilul intra intr-un cerc vicios al agresivitatii.
Din acest cerc ar fi trebuit sa iasa cu ajutor specializat cu ani in urma (cand copilul avea 4-5 ani). Dar nu stiu cum se face ca abia in clasele primare parintii iau cu adevarat in serios problema. Poate pentru ca sunt amenintati de invatatoare si directorul scolii cu eliminarea din scoala. {i daca la gradinita nu e nicio dificultate in a-si inscrie copilul in alta parte, cu scoala nu mai e la fel.
Deoarece in cazul tulburarilor hiperchinetice si de comportament opozant si agresiv sunt afectate mai multe domenii ale vietii copilului, este necesara o terapie multimodala, care sa combine mai multe forme de interventie. Aceasta forma de terapie presupune demersuri centrate pe copil si demersuri centrate pe familie.
Demersurile centrate pe copil au ca scop diminuarea tulburarilor de comportament ale copilului prin terapie medicamentoasa specific si metode de autoeducatie, interventii prin joc, demersuri de automanagement, traininguri centrate pe competente sociale si rezolvarea de probleme. Este complexa si laborioasa aceasta interventie si nu trebuie sa contam numai pe medicamente sau pe terapie.
Tratamentul trebuie sa inceapa timpuriu pentru a se obtine ameliorarea comportamentului.
Atentie, nu ignora semnalele de alarma!
Tulburarile de comportament de tip opozant si agresiv debuteaza in copilaria timpurie, inainte de inceperea scolii. Primele semnale de alarma pentru familie ar trebui sa fie crizele puternice de furie (dupa varsta de 2 ani, cand acestea fac parte din dezvoltare), comportamentul de tip negativist si de refuz.
Din pacate, mai mult de jumatate dintre acesti copii vor dezvolta la adolescenta si dupa un comportament antisocial. Asadar, cu cat se intervine mai tarziu in tratarea tulburarii si, deci, se mentine mai mult un astfel de comportament, cu atat sansele (nesansa) copilului de a dezvolta un comportament delincvent mai tarziu cresc.
Aceasta probabilitate este crescuta de atitudinea familiei copilului fata de el: lipsa afectiunii, respingerea, comentariile si aprecierile negative fata de copil, lipsa consecventei si consistentei in comportamentul fata de el, lipsa controlului etc.
De ce devin copiii din ce in ce mai agresivi?
Principala cauza a comportamentelor agresive, opozante, din copilaria timpurie sunt inconsistenta in educatie si lipsa monitorizarii din partea acestora, insotite de lipsa de interes si atentie pozitiva fata de comportamentele pozitive, prosociale ale copilului.
Este ca si cum parintii, bunicii, adultii semnificativi pentru copil, in general, il antreneaza pe acesta pentru a fi agresiv. Pe fondul existentei prealabile a unor trasaturi temperamentale nefavorabile ale copilului, a hiperchinetismului, aceste comportamente ale familiei copilului fac astfel incat copilul sa aiba un comportament opozant si agresiv.
In conditiile in care si parintii manifesta agresivitate verbala si fizica, lucrurile se vor agrava exponential. Este in logica lucrurilor ca aceste comportamente ale copilului sa se generalizeze la gradinita si la scoala.
Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamstime.