Copiii mici au multe temeri. Când le este frică, aceasta nu este o formă de alint, ci o reală reacție de intoleranță la anumite obiecte, spatii, situații, persoane etc.Cum se manifestă frica la copii? Ei dezvoltă frici sau fobii (stari patologice de frica) in urma unei experiente traumatice (soc) sau a unui mediu de viata in care dominante sunt persoanele anxioase.
Mama, tata, bunica sau bona pot crea și intreține, cu sau fără voie, atmosfera de team (dacă nu ești cuminte vine bau-bau-ul și te ia – este cea mai comună, dar nu singura amenințare întâlnită și azi), care devine o frana in calea dezvoltarii copilului ca persoana normala, independenta si increzatoare in fortele proprii, capabila sa faca fata si situatiilor dificile.
Frica poate fi și bună
Teama de necunoscut este un stimul pozitiv in dezvoltare, atata vreme cat alimenteaza dorinta de cunoastere. Teama pune organismul in alerta, devenind astfel fie un „prieten’, care avertizeaza organismul pentru a-si lua masuri de aparare, fie un „dusman’, care, din cauza terorii instaurate, poate bloca orice actiune.
Parintii ar trebui sa-si educe copilul intr-o atmosfera destinsa, care sa-i inspire copilului sentimentul de ocrotire, de siguranta. Cei care isi cresc copiii conform principiului „sa stie de frica’ sau care ii ameninta: „Daca nu faci asta, vine bau-bau sa te ia’ vor avea copii anxiosi, neincrezatori si care isi exprima mai greu sentimentele fata de cei din jur.
De ce îi este frică celui mic?
Frica de intuneric apare pe fondul unor socuri traite in intuneric sau in urma unor povesti sau filme in care monstrii actioneaza in absenta luminii.
Copiii sunt extrem de impresionabili la acest gen de informatii si, in plus, au si o imaginatie bogata; de aceea, povestile, basmele, filmele, desenele animate la care au acces cei mici trebuie sa contina un echilibru intre bine si rau, lumina si intuneric, personaje malefice si benefice.
Discuta cat mai des cu copilul despre cartile citite sau filmele vazute de el, ca sa te asiguri ca a inteles mesajul real al informatiilor transmise si ca semnificatia acestora nu a fost perceputa exagerat.
Frica de apa apare si se dezvolta in urma unei traume asociate cu apa (de exemplu: prima lectie de inot a fost brutala, a fost impins in apa, a vazut filme cu rechini sau monstri marini, a asistat la un inec etc.).
Frica de spatii aglomerate sau inchise apare atunci cand copilul a trait un soc intr-un astfel de spatiu sau cand imita o persoana adulta care manifesta astfel de fobii.
La copiii mai mari
Frica de singuratate se intalneste mai ales la copiii hipersensibili, protejati exagerat de familie si care sunt dependenti de adultii din jur. Acesti copii nu-si pot gasi rostul intr-un spatiu izolat, pentru ca nu se descurca fara ajutorul celorlalti sau pentru ca au avut ca model un adult anxios.
Fobia de scoala se intalneste atunci cand scoala a fost prezentata ori ca o institutie de corectie, ori ca o stacheta imposibil de atins.
Amenintari de genul: „Lasa ca vezi tu ce patesti cand incepe scoala’ nu fac decat sa infricoseze copilul si sa-l indeparteze de scoala.
De asemenea, o trauma petrecuta in mediul scolar (bataie sau umiliri de tot felul) poate sa-l marcheze intr-atat incat sa refuze sa mearga la scoala.
Ce e de făcut?
Neluate in seama – la varsta adulta, aceste fobii genereaza lipsa de incredere in fortele proprii si o imagine de sine negativa. Copiii care au astfel de fobii trebuie consultati de catre un psiholog, la cabinetele de psihologie din reteaua serviciilor medicale sau la cabinete de psihiatrie infantila.
Învaţă copilul să…
- îşi recunoască frica şi să vorbească despre ea – asta o face mai puţin puternică;
- fie activ în combaterea fricii lui – adică, dacă îi este teamă de câini, nu te grăbi să treci pe partea cealaltă, doar pentru a evita câinii, asta îi va transmite semnalul că are motive să îi fie frică;
- îşi noteze frica – pe o scară de la 1 la 5 sau de la 1 la 10, sau pe „înălţime – dacă îi e frică până la glezne înseamnă că trebuie să intervii moderat, în timp ce o frică până la gât presupune o intervenţie în forţă din partea ta.
În cazul în care face o obsesie
Unora dintre copii le place, parcă, să vorbească despre frica lor la nesfârşit, te întreabă 101 lucruri, imaginează poveşti cu monstrul care-i terorizează sau îl includ în jocurile lor până la punctul la care părinţii se îngrijorează cu adevărat.
De cele mai multe ori, „obsesia aceasta este doar o modalitate a unui copil de a încerca să-şi domine teama.
Această etapă, a obsesiei, poate dura câteva săptămâni bune. Dar dacă după 3-4 luni nu face niciun progres, iar scenariile legate de monstru sunt aceleaşi, este cazul să cauţi ajutor specializat.
foto Shutterstock