Ai intrat în clubul mămicilor, ai un bebeluș sănătos, frumos, dar care, de câteva zile, plânge încontinuu și nu-i poti intra nicicum în voie, deși ai încercat toate trucurile pe care le știai? Of, micuțul, de-ar putea vorbi, ți-ar spune că are, probabil, colici…
Colicile se caracterizează printr-o stare de iritabilitate, agitație sau plâns, care durează peste trei ore pe zi, mai mult de trei zile pe săptămână, în timpul primelor trei-patru luni de viață, chiar dacă bebelușul este sănătos și bine hrănit. Aceste stări afectează 10-20% dintre sugari. Să nu fii surprinsă dacă vei auzi că specialiștii nu au găsit o definiție clară pentru acest termen. Manualele standard de pediatrie consemnează, totuși, faptul că aceste probleme dispar, de obicei, de la sine, în jurul vârstei de trei-patru luni.
Nesuferitele dureri…
Colicile pot apărea la scurt timp după ce bebelușul este adus acasă de la maternitate (sau după câteva săptămâni de viață). Cum se manifestă? Micuțul tău este agitat, iritat, plânge foarte mult și îl doare burtica; se strânge, își freacă piciorușele, are o figură suferindă. Deși aceste manifestări pot apărea în orice moment al zilei, ele sunt pregnante (ca și perioadele de plâns normal) după-amiaza târziu sau seara și nu în timpul meselor. E important să știi că termenul de „colici este doar descriptiv și că, deși sugerează o cauză de origine intestinală, nu se cunoaște exact mecanismul de producere; se presupune că este legată de factori care țin atât de copil, cât și de părinți.
Bebelușul tău plângăcios poate suferi de alte afecțiuni
Din capul locului trebuie spus că nu există medicament miraculos care să calmeze colicile sugarului.
Ca mamă, trebuie să știi că plânsul excesiv al copilului poate fi cauzat de afecțiuni acute (otită, crampe intestinale cu diaree, hernie incarcerată) sau cronice (reflux gastroesofagian), așa că, în primul rând trebuie să urmărești cu atenție copilul și să cauți eventuale semne de boală.
Iată cum poți face:
[table id=27 /]
Dacă observi vreunul dintre semnele de boală de mai sus, nu ezita să apelezi la medicul curant al copilului.
1. Alergia față de proteinele din laptele praf pentru sugari. Această ipoteză a fost agreată în trecut, astăzi, însă, pediatrii consideră că este rareori o cauză de colici (aceste alergii apar, de altfel, și la sugarii alăptați la sân).
2. Imaturitatea sistemului gastrointestinal al sugarului. Nu există o dovadă clară de implicare a colonului, flatulența fiind mai degrabă efectul, și nu cauza plânsului excesiv (trebuie să știi că atunci când plânge mult, bebelușul tău înghite o cantitate importantă de aer). Unii medici consideră că și refluxul gastroesofagian nediagnosticat (deci netratat) poate fi o cauză.
3. Temperamentul sugarului. Există copii cu o predispoziție fiziologică spre iritabilitate și sensibilitate, care sunt mult mai greu de liniștit decât ceilalți prunci de vârsta lor.
4. Interacțiunea părinți-copil. Poate fi o cauză, în special la început, când părinții nu știu să interpreteze și să răspundă corect nevoilor copilului, purtându-se cu el într-un mod care, în loc să scadă, îi crește starea de agitație.
De exemplu, părinții nu înțeleg de multe ori că unul dintre motivele obișnuite pentru care sugarii plâng este oboseala. Părintele poate transmite copilului starea sa de anxietate – mama neliniștită și uneori exasperată în fața bebelușului care plânge încontinuu nu reușește decât să-l agite și mai tare.
5. Modul de viață al mamei în perioada sarcinii, mai ales stresul, care, conform studiilor, poate crește de trei ori riscul apariției colicilor la sugari. Fumatul în timpul sarcinii poate dubla riscul de apariție a colicilor.