Sunt pe podiumurile prezentarilor de moda, in reviste, clipuri publicitare si in filme. Copiii nostri pot face cunostinta cu celebritatea de mici.
Le ofera parintii „impresari o sansa copiilor lor sau le fura copilaria?
Trebuie sa recunosc, am avut oarecare rezerve cand m-am apucat sa scriu acest articol.
La urma urmei, v-as putea supara pe multi dintre voi, parintii care ne trimiteti in fiecare luna sute de fotografii pentru paginile de baby-album si va doriti, in secret sau cu glas tare, sa fie copilul vostru cel selectionat pentru editorialul de moda.
Si chiar nu mi-as dori sa se intample asta…
Dar, in urma unor sedinte foto in care copii de un an mai-mai ca au fost batuti de parintii indignati ca nu voiau sa-si intre in rolul de model, am inceput sa ma intreb pana unde este vorba despre iubire si mandria de-a avea un copil dulce, istet si unde lucrurile tin mai degraba de frustrari atat de adanc inradacinate ale parintelui, care-l fac sa nu mai vada ca isi chinuieste ingrozitor copilul.
Lucrand in acest domeniu, am auzit despre nenumarate cazuri in care parintii devin impresari de meserie. Am cunoscut personal unii care ar merita atentia directiilor pentru Protectia Copilului, parinti care isi tarasc copiii inca din primele saptamani de viata pe la sediile tuturor revistelor.
Nu rateaza nici un anunt de casting si platesc bani grei sa intre in baze de imagini, in speranta ca, la un moment dat, copilul lor va aparea intr-o reclama sau, cine stie, poate chiar va avea sansa sa joace un rol principal intr-un film.
Stiu de la vechii mei colegi de facultate, care lucreaza azi in marea lor majoritate prin agentiile de publicitate, ca exista chiar si cazuri (rare, din fericire) ale unor parinti dotati cu gene bune si care „produc deliberat cate un nou copil, pentru ca cei din lotul trecut nu se mai incadreaza la categoria de varsta ceruta de obicei pentru reclame.
Au ajuns astfel la impresionanta cifra de 10-11 copii si singura lor sursa de venit, in afara de alocatia copiilor, consta in salariul primit de cei mici pentru prestatiile publicitare.
Pe de alta parte, ca parinte al unui copil care se vede lunar intr-o revista, recunosc sincer ca, uneori, ma abtin cu greu sa nu impanzesc revista cu imaginea copilului meu, mai ales atunci cand am acasa fotografii care s-ar potrivi perfect subiectului respectiv.
Am vazut si reversul medaliei, atunci cand fetita mea ma intreaba cand mai apare in revista si de ce nu pot sa fac mai multe articole cu ea.
Copiii celebri au, cu putine exceptii, o viata „artistica scurta.
Ei trebuie sa se adapteze permanent, au imaginea in schimbare – doar cresc – si, de multe ori, identitatea din spatele camerelor de filmat le este serios zdruncinata.
Micii actori
N-am vazut nici un interviu cu parintii celebrei Dakota Fanning. Si nici nu cred ca o sa am ocazia sa le iau vreun interviu.
Daca as putea, i-as intreba insa cum de au sufletul/curajul sa-si lase copilul sa fie chinuit de monstri si extrateresti pe parcursul unui intreg film?
Cel mai recent film care o are ca protagonista, Hyde and Seek (in care micuta joaca alaturi de Robert de Niro), este un alt thriller psihologic, in care Dakota plange incontinuu si este (ati ghicit) ingrozita (poate si pentru ca tatal ei este un criminal).
Copiii aduc audienta – este una dintre regulile de aur ale televiziunii si cinematografiei. Daca-i pui in situatii dramatice, box-office-ul e cucerit.
Adevarul acesta a fost descoperit de americani acum mai bine de 70 de ani, odata cu buclele blonde ale lui Shirley Temple.
Page: 1 2