R.A. este o fetita de 11 ani care are probleme de adormire si o stare fizica de rau, fara cauze medicale. Ea prezinta dureri de cap, stare de greata si dureri de stomac.
Parintii o descriu ca fiind un copil care isi face griji din orice si care se gandeste numai la lucrurile rele care se pot intampla’ anticipand consecinte negative ale unor evenimente sigur voi primi o nota proasta astazi la scoala’.
R.A. se simte rau cand trebuie sa ramana singura acasa fara parinti, pentru ca ea spune ca o sa mi se intample ceva rau’. Se simte obosita mai tot timpul si nu se mai poate bucura de momentele de joaca cu copiii de varsta ei.
Ca urmare a ingrijorarilor si a starii de anxietate (stare de neliniste, asteptare incordata, grija, temere), copiii traiesc multe simptome fizice asociate:
- Neastampar, agitatie, incapacitatea de a sta intr-un loc;
- Iritabilitate, se supara usor, lovesc alti copii, au episoade dese de furie;
- Probleme de somn: dificultatea de a adormi sau de a ramane adormiti (se trezesc de cateva ori pe noapte)
- Dificultatea de a fi atenti sau de a se concentra;
- Dureri musculare (in special gat si umeri)
- Dureri de stomac, dureri de cap.
Anxietatea generalizata este o tulburare care subiectiv este descrisa ca sentiment de ingrijorare excesiva. Cele mai frecvente simptome ale anxietatii generalizate sunt:
- neliniste si tensiune;
- oboseala;
- dificultati de concentrare;
- iritabilitate;
- tensiune musculara;
- tulburari de somn;
Simptomul central in anxietatea generalizata il reprezinta ingrijorarea. Ingrijorarea este un proces normal, des intalnit in randul copiilor, insa atunci cand devine intens si perceput ca de necontrolat, reprezinta un indicator al anxietatii generalizate.
Copiii cu anxietate generalizata sunt perceputi ca mici adulti’ deoarece preiau din problemele adultilor si petrec ore intregi ingrijorandu-se in legatura cu ele. Deseori apare asociata si tendinta acestora catre perfectionism: verifica excesiv o activitate sau o tema pentru a se asigura ca a iesit perfect’, prefera sa rupa foaia daca au gresit ceva minor sau daca au taiat ceva.
Pentru a-si reduce ingrijorarile, copiii apeleaza la diverse comportamente:
- Cauta asigurari (roaga parintele sa-i verifice tema sau sa-l asculte la lectie);
- Verifica (isi suna parintii de mai multe ori pentru a se asigura ca sunt bine);
- Cauta informatii sau fac liste pentru a fi bine pregatiti si pentru a nu uita anumite lucruri pe care le au de facut;
- Evita sau amana (evita sa mearga la scoala din teama ca parintii sai vor pati ceva rau pana se va intoarce acasa, amana sa-si faca temele pentru a reduce timpul de ingrijorare daca temele sunt facute bine.
La copiii mici ingrijorarile sunt legate de aspect concrete : daca iau o nota mica’, daca voi fi certat de parinti’, daca parintilor mei li se va intampla ceva rau’. Ei se plang in special de simptome fizice ca urmare a anxietatii (dureri de cap, dureri de stomac, problem de somn, tensiune musculara).
Copiii mai mari si adolescentii se plang si de ingrijorari dar si de simptomele fizice. Ingrijorarile lor sunt mai abstracte o data cu varsta si sunt mai orientate spre viitor (ce se va intampla daca in urma unui cutremur ne vom pierde casa’).
Care sunt cele mai importante surse de ingrijorare ale copiilor
Copiii si adolescentii care sufera de anxietate generalizata se ingrijoreaza in legatura cu aceleasi lucruri ca si colegii lor, numai ca o fac mai mult si mai des.
Cele mai frecvente ingrijorari sunt legate de sanatatea proprie si a persoanelor apropiate, de scoala in legatura cu notele sau cu posibile blocaje ce pot aparea cand vor fi ascultati, de dezastre naturale daca va fi un cutremuri si casa va fi distrusa’, de securitate daca un hot ne sparge casa si ne raneste’, daca voi fi ranit cand voi pleca de la scoala’, de probleme minore daca mi-a expirat abonamentul de RATB si voi fi amendat de controlor’.
Dupa cum putem observa, ingrijorarile copiilor includ perfectionism, punctualitate, sanatatea proprie si a familiei, evenimente externe, situatia financiara a familiei dar si evenimente viitoare.
Un nivel crescut de ingrijorare implica si prezenta convingerilor ca ingrijorarea ajuta la gasirea solutiilor problemelor existente si previne aparitia unor evenimente viitoare negative.
Ingrijorarea este un process de cautare de informatii si de strategii de rezolvare de probleme. Faptul ca evenimentele negative care au fost previzionate nu apar, intareste pozitiv procesul de ingrijorare si mentine convingerea falsa ca ingrijorarea previne aparitia evenimentelor negative.
Copiii care prezinta anxietate si care percep situatiile ambigue ca fiind stresante sau amenintatoare au dificultati in a functiona in situatii incerte. Ca o reactie a intolerantei la incertitudine, se manifesta o hipervigilenta a copilului care incepe sa filtreze si sa proceseze cu preponderenta informatia negativa.
Un alt simptom al anxietatii generalizate la copii il reprezinta si perfectionismul denumit si tirania lui TREBUIE’ care nu este altceva decat un set de asteptari, interpretari ale evenimentelor, autoevaluare si evaluarea celorlalti dupa standarde de performanta extrem de ridicate.
Aceste standarde ridicate de performanta sunt asociate cu teama de esec, teama care motiveaza copilul sa se implice in atingerea acestor standarde ridicate de performanta prin comportamente ca:
- verificarea cu atentie a rezultatelor unor sarcini
- cautarea permanenta de reasigurari in atingerea standardelor de performanta
- corectarea celorlalti
- analizarea excesiva a optiunilor
- intarzierea momentului de decizie
Perfectionismul este de mai multe feluri:
- Perfectionismul social care reprezinta nevoia de a atinge standardele si asteptarile percepute ale celorlalti. Acesta se asociaza cu teama de evaluare negative si cu nevoia de aprobare (mai ales din partea figurii de autoritate)
- Perfectionismul manifestat fata de ceilalti care este definit prin nevoia de a-i corecta in permanenta pe ceilalti
- Perfectionismul fata de propria persoana care este definit prin nevoia de a atinge un standard si asteptari autoimpuse. Acesta este insotit de autocritica, auto-blamare si de un coeficient ridicat de stres.
Comportamentele care mentin convingerile legate de standardele ridicate se manifesta la copii si adolescent prin a invata mai mult, a repeta lectia de mai multe ori, prin a-si verifica tema de mai multe ori pentru a se aigura ca a fost corect scrisa, prin a cere confirmari din partea parintilor si a profesorilor pentru modul in care-si rezolva temele, prin corectarea celorlalti, prin a analiza excesiv inainte de a lua o decizie.
Pentru ameliorarea simptomelor fizice si psihice este necesara interventia unui specialist, interventie care consta atat in psihoeducatia parintilor care intampina astfel de dificultati in relatia cu copiii, dar si in lucrul efectiv cu copilul in cadrul unei terapii individuale.
In cadrul terapiei individuale, specialistul prezinta copilului informatii legate despre simptomele pe care acesta le traieste, in scopul de a normaliza experienta acestuia.
Prin metafore, povesti terapeutice, tehnici de joc si de expunere, terapeutul conduce micul client catre constientizarea ingrijorarilor, apoi catre notarea lor pentru a putea fi discutate in cadrul terapiei.
Tot in cadrul terapiei sunt identificate si posibilele comportamente (externe sau interne) care pot sa apara ca reactie la ingrijorari, urmand ca interventia specialistului sa se axeze pe eliminarea acestora si pe inlocuirea lor cu alte comportamente (benefice).
In afara lucrului efectiv cu copilul prin tehnicile mentionate anterior, terapeutul va trasa si niste directii de urmat pentru parinti, deoarece comportamentul parintilor reprezinta un context de invatare pentru copil si in acelasi timp un factor de vulnerabilitate pentru anxietate.
Este important de retinut ca un comportament hiperprotectiv, cu un control excesiv din partea parintilor asupra copilului si implicarea exagerata in viata acestuia, sunt factori de risc pentru dezvoltarea anxietatii generalizate si a somatizarilor.
Dinca Diana
Psiholog clinician/ Psihoterapeut
Tel: 0721249120
Self Care Center