Cum să te porți cu un copil mic pentru ca el să se poarte frumos? Uneori ne plângem de comportamentul copiilor noștri, dar susținem că sunt prea mici pentru a fi disciplinați. Ce uităm însă este că disciplina nu se referă la pedepse, de fapt, și că modul în care cei mici se comportă este o oglindă a propriului nostru comportament. Iată ce poți face tu pentru ca cel mic să se comporte așa cum ți-ar plăcea.
Fii un bun exemplu
Copiii mici nu au prea multe indicii despre cum să se comporte – le văd în primul rând la tine și la cei apropiați. Dacă vrei ca el să spună ‘Te rog’, fă-o și tu, dacă vrei să nu vorbească urât, ferește-te să înjuri chiar în cel mai încâlcit blocaj de circulație, dacă vrei să fie zâmbitor, fii și tu veselă și cu zâmbetul pe buze ori de câte ori te vede. (Citește și 11 moduri de a fi un exemplu bun pentru copilul tău)
Arată-i cum te simți
Arată-i și spune-i copilului tău încă de când este mic cum te simți când face ceva – bun sau rău. Dacă-i spui ‘Eu mă simt supărată pentru că tu faci gălăgie și nu pot vorbi cu Buni la telefon‘ asta va funcționa mult mai bine decât dacă-i faci lui direct observația ‘Nu mai face gălăgie! Nu o pot auzi pe Buni‘. Dacă începi propozițiile cu ‘EU’ încurajezi empatia, iar cel mic poate vedea lucrurile din perspectiva ta.
Răsplătește-i comportamentul pozitiv
De cele mai multe ori acordăm atenție celor mici doar când au făcut vreo prostioară. Observă și lucrurile bune pe care le face, asta îl va încuraja să se comporte frumos, pentru a obține alte laude.
Fii la nivelul lui – la propriu
S-a demonstrat că cei mici sunt mai dispuși să te asculte și nu doar să te audă, atunci când le vorbești de la aceeași ‘altitudine’ și nu li se pare că încerci să le impui lucuri de la înălțimea adultului.
Tine-ți promisiunile
Și pe cele bune și pe cele rele – nu face promisiuni sau ‘amenințări’ fără acoperire. Dacă i-ai promis că va primi ceva, oferă-i ce ai promis, când ai promis. Dacă i-ai spus că veți pleca din parc la următorul episod de plâns, fii fermă pe poziții atunci când vezi prima lacrimă.
Nu-l provoca
Este mai ușor să muți ochelarii de pe noptieră decât să te aștepți ca cel mic să nu-i transforme în jucăria preferată. De la nivelul vârstei de 1-2 ani multe lucruri care nouă ni se par banale sunt absolut fascinante pentru un copil.
Fii clară și concisă
Indiferent dacă dai instrucțiuni sau dacă faci o observație, fă-o într-o manieră directă, simplă, pe înțelesul copilului. Nu-i vorbi 5 minute amețindu-l cu explicații, detalii și justificări pentru care vrei să facă un anume lucru (sau dimpotrivă, nu are voie să facă ceva). Și unui adult i-ar fi greu să urmărească un monolog de 5 minute, iar un copil mic nu te mai ascultă de la a 3-a propoziție pe temă.
Responsabilizează-l de mic
Dă-i copilului tău, cât de mic ar fi, mici sarcini de îndeplinit – de la a-și strânge jucăriile (într-o primă fază tu vei face asta, dar el te va asista) până la a-și pune singur lucrurile murdare la spălat. Cu cât începi mai devreme, cu atât vei avea un copil mai cuminte și mai responsabil, care se va comporta admirabil în mai toate împrejurările. În plus, când va fi mai mărișor, va fi de real ajutor prin casă, lucru deloc de neglijat. Noi nu implicăm copiii în treburile casei nici când sunt deja mari. Dar faptul că noi facem totul în locul copilului, deși el are deja abilitatea să facă anumite lucruri nu este o dovadă de iubire și nu are urmări bune nici pentru copil, nici pentru noi. Vezi cum ne ‘stricăm’ chiar noi copiii!
foto Shutterstock