Mulți părinți se întreabă când este momentul să înceapă să ‘predea’ lecții de disciplină copiilor lor. Răspunsul este: din primele luni de viață, chiar dacă nouă ni se pare absurd să disciplinăm un bebeluș. Fiecare vârstă are regulile ei de disciplină.
Primele luni
Deși foarte mici, fără să priceapă cuvinte, bebelușii învață să recunoască nemulțumirea în funcție de tonul pe care îl folosiți. Un studiu realizat pe (n-o să vă placă aceasto comparație…) câini urmărea comportamentul acestora atunci când li se spuneau cuvinte de ceartă, dar pe un ton blând și când li se aduceau laude, dar pe un ton de ceartă. La cuvintele de laudă spuse pe ton de ceartă răspundeau ca atunci când știau că sunt pedepsiți. La fel, și copiii mici, fără să priceapă sensul cuvintelor, înțeleg foarte bine un ton dezaprobator. La această vârstă disciplina ține de siguranța lor – ne le veți permite să zgârie, să tragă, să muște lucruri care îi pot răni.
Ce funcționează:
- o voce fermă
- redirecționarea atenției
- limitarea comportamentelor problemă – nu permiteți mușcatul sau lovitul în joacă
- lăudarea fiecărei realizări
Copilul mic – preșcolar
Regulile trebuie explicate foarte clar și trebuie aplicate cu consecvență. De către ambii părinți… Unui copil mic trebuie să-i pregătești terenul, să-i dai timp să se pregătească. Îl anunți ‘în 5 minute vei lăsa jucăriile și vom servi masa‘. Cum nu pricepe noțiunea de minute, de fapt, îi poți spune ‘Ascultăm melodia ta preferată – care durează 5 minute – și după aceea, mergem la masă‘. În acest fel, va avea un etalon obiectiv de măsurare a timpului, pentru că minutele pentru copii se diulează și se contractă după cum simt activitatea pe care o fac – ore întregi li se pot părea minute când fac ceva cu plăcere.
Ce funcționează:
- oglindirea sentimentelor – Știu că acum ești supărat și că mai vrei să stai la joacă, dar este timpul să mergem să dormim
- oprirea comportamentului, cu explicații după ‘calmare’ – dacă a lovit un copil, de exemplu, îl îndepărtăm imediat, îl punem să stea liniștit cîteva minute (câte un minut pentru fiecare an de viață) și-i explicăm apoi, când s-a liniștit că în familia noastră avem reguli – că nimeni nu lovește pe nimeni și nu rănește sentimentele altcuiva.
- lauda – de fiecare dată când s-a comportat frumos sau a învățat ceva nou.
Copii mari – școlari
Este nevoie de foarte multă fermitate, dar regulile tale de disciplină trebuie adaptate la nevoia lor de a se exprima, de a face alegeri, de a se simți mai în control.
Pedepsele fizice nu funcționează. Comportamentele trebuie sancționate și nu copilul. Iar lui trebuie să îi fie foarte clar că este iubit chiar și când a greșit, dar că un comportament neadecvat, cu toată iubirea pe care o simțiți pentru el, nu poate rămâne nepedepsit. Toate sancțiunile se aplică pe loc – nu poți pedepsi un copil la o săptămână după ce a făcut o prostie –, dar trebuie să fie proporționale cu fapta. Dacă știi că ești colerică este bine să-ți acorzi un moment de ‘reculegere’, pentru a putae evalua obiectiv situația și a nu aplica sancțiuni prea mari sau a arunca unele cuvinte grele, care cântăresc mai greu decât o palmă.
Ce funcționează
- eliminarea unor privilegii (nu mai au voie să se uite la televizor, să se joace pe computer etc) este foarte eficientă pentru a sancționa comportamente nedorite.
- consecințele ‘naturale’ ale comportamentului lui – de multe ori, cei din jur sancționează comprtamentul, ceea ce poate fi mai eficient decât dacă o faceți voi, părinții – pe care uneori îi consideră ‘răi’.
Foto: Shutterstock