Inferitilitatea, definita ca inabilitatea de a ramane insarcinata dupa un an de sex neprotejat, este o problema cu care se confrunta din ce in ce mai multe femei.
Cea mai raspandita metoda de rezolvare’ a acestei probleme este fertilizarea in vitro.
Aceasta presupune fertilizarea, in laborator, a ovulului femeii cu sperma partenerului sau dintr-o banca de sperma.
Dupa aceea ovulul este implantat in uter, in speranta ca se va prinde acolo si ca rezultatul va fi o sarcina reusita.
Primul bebelus nascut prin aceasta tehnica a fost Louise Brown din Anglia, in anul 1978. A fost urmata la scrut timp, in acelasi an de un alt bebelus din India.
In 1981, s-a nascut si in Statele Unite primul bebelus conceput prin acest procedeu, iar numarul acestora a devenit mai mare de la an la an.
Inainte de a incerca acest procedeu insa, femeile fac tot posibilul sa ramana insarcinate: iau antibiotice, medicamente pentru fertilitate sau hormoni, pentru a mari sansele de a concepe. Pe de alta parte, barbatii pot lua medicamente sau hormoni pentru a creste productia de sperma.
De asemenea, ambii parteneri ar trebui sa incerce sa-si schimbe stilul de viata, sa reduca stresul si sa adopte o alimentatie sanatoasa, sa renunte la alcool, cofeina si tigari.
O alta procedura folosita este inseminarea articiala, proces ce presupune introducerea spermei printr-un catater, direct in uter. Daca toate aceste metode nu functioneaza, atunci in general cuplul apeleaza la fertilizarea in vitro, ca ultima solutie.
Chiar si asa, fertizarea in vitro nu garanteaza succes din prima incercare. Un rezultat fericit poate aparea dupa mai multe incercari succesive.
Fertilizarea in vitro presupune 5 pasi:
1.Stimularea ovariana. Acest pas presupune folosirea medicamentelor care sa stimuleze fertilitatea. Aceste medicamente, pe baza de hormoni, luate timp de 14 zile, stimuleaza producerea unui numar mai mare de ovule.
Pentru a avea mai multe sanse de succes, de obicei se fertilizeaza mai multe ovule. Pentru a determina cand ovulele sunt pregatire pentru a fi recoltate, se iau probe de sange sau se face o ecografie.
2.Recoltarea ovulelor. Odata ce s-a stabilit ca ovulele sunt pregatite pe recoltare, se face o aspiratie transvaginala a acestora, ghidata cu ajutorul unei sonde ecografice. Este o procedura relativ simpla si se foloseste o anestezie usoara.
Dupa ce sonda a localizat foliculii din ovar, medicul introduce un ac in foliculi si extrage, prin aspirare, ovulele.
Page: 1 2