Accidentările la genunchi pot apărea brusc, fie că faci sport sau te grăbești pe scări, fie că, pur și simplu, calci greșit când alergi după autobuz. Ruptura de ligament încrucișat anterior – sau LIA – este una dintre cele mai întâlnite leziuni la această articulație. Le afectează atât pe persoanele active, cât și pe copii, adulți sedentari sau vârstnici. O astfel de accidentare poate limita rapid mișcarea și stabilitatea genunchiului, având nevoie de acțiune promptă pentru a evita complicațiile.
Acest ghid prezentă pașii clari pe care să-i urmezi pentru a gestiona eficient ruptura de ligament încrucișat anterior – de la recunoașterea simptomelor la opțiunile de tratament și măsurile de prevenție.
Ce reprezintă ruptura de ligament încrucișat anterior și de ce necesită acțiune rapidă?
Ligamentul încrucișat anterior stabilizează genunchiul, legând osul coapsei (femurul) de tibie. O accidentare la acest ligament îți afectează imediat echilibrul articulației și capacitatea de a folosi piciorul în siguranță. Fără o abordare atentă, te poți confrunta rapid cu instabilitate, durere și leziuni suplimentare la alte structuri osoase, precum meniscul sau cartilajul genunchiului.
Intervenția promptă limitează riscul complicațiilor pe termen lung. Astfel, poți preveni deteriorarea suplimentară și reduce timpul necesar recuperării, ajutându-te să revii la rutina ta fără probleme notabile.
Anatomia genunchiului și funcția ligamentului încrucișat anterior
Genunchiul cuprinde mai multe oase și ligamente. Pe lângă femur și tibie, găsim rotula și patru ligamente principale: încrucișat anterior, încrucișat posterior, colateral medial și colateral lateral. Aceste structuri colaborează pentru a menține stabilitatea genunchiului.
Ligamentul încrucișat anterior traversează mijlocul genunchiului și previne alunecarea tibiei prea mult în față, în raport cu femurul. El reglează și mișcările de rotație. Atunci când acest ligament se rupe, chiar și un mers normal sau urcatul scărilor pot deveni dificil de realizat din cauza lipsei de stabilitate.
Cauze frecvente și factori de risc pentru ruptura LIA
Majoritatea rupturilor de LIA apar pe neașteptate, de obicei după mișcări ce solicită brusc genunchiul.
Situații des întâlnite includ:
- Schimbări rapide de direcție în fotbal, baschet sau alte sporturi dinamice.
- Aterizări incorecte după sărituri, atunci când genunchiul se îndoaie prea puțin sau, dimpotrivă, este întins excesiv.
- Hiperextensia din accidente casnice sau rutiere ori loviturile directe asupra genunchiului.
Sportivii, tinerii activi, copiii care participă la sporturi de contact, dar și persoanele cu antrenamente musculare neadecvate sau echipament nepotrivit riscă cel mai mult această accidentare. La rândul lor, femeile prezintă o predispoziție mai mare din cauza construcției bazinului și particularităților musculare.
Dezechilibrul între mușchii care stabilizează genunchiul (de exemplu, între cvadriceps și ischiogambieri), precum și lipsa exercițiilor de fortificare influențează probabilitatea de apariție a rupturii.
Simptomele rupturii de ligament încrucișat anterior
O ruptură de LIA provoacă semne pe care rar le poți ignora. Recunoașterea lor rapidă permite să iei decizii corecte. Cele mai întâlnite manifestări sunt:
- Sunet de pocnitură la momentul traumatismului.
- Simți durere intensă în genunchi, care îți limitează imediat mișcarea.
- Observi umflarea rapidă a zonei (edem) și genunchiul pare „umflat’.
- Încerci să calci și simți că genunchiul „fuge’ sau nu te mai susține.
- Întâmpini dificultăți serioase la mers sau nu poți sprijini greutatea pe piciorul afectat.
Poți constata că uneori durerea scade după câteva ore, dar instabilitatea rămâne. Amânarea unui control sau lipsa unui tratament corect cresc șansele unor leziuni suplimentare la cartilaje sau menisc.
Diagnosticarea corectă a rupturii de LIA
Diagnosticarea exactă a acestei leziuni începe cu vizita la un medic ortoped. Specialistul efectuează o evaluare clinică și utilizează teste precum Lachman și Pivot Shift pentru a verifica integritatea ligamentelor și mobilitatea articulației. În prezența unei umflături mari sau la persoane cu masă musculară dezvoltată, evaluarea clinică se poate complica.
Tehnicile de imagistică devin esențiale în această etapă. Radiografiile exclud fracturi asociate, iar RMN-ul arată gradul rupturii și dacă există leziuni adiționale la menisc sau cartilaj. Ecografia are o utilitate limitată pentru LIA, deoarece vizualizarea completă a ligamentului nu este posibilă cu această metodă. Poți afla mai multe despre diagnosticul şi importanţa imagisticii pentru evaluarea ligamentelor, meniscului și cartilajului aici.
Opțiunile de tratament pentru stabilitatea genunchiului
După confirmarea diagnosticului, urmează să alegi împreună cu medicul soluția optimă. Intervenția rapidă reduce șansele apariției unor leziuni suplimentare sau a instabilității articulației pe termen lung. Principalele opțiuni terapeutice în acest caz sunt:
Tratamentul conservator
Acesta convine celor sedentari, persoanelor vârstnice sau cu rupturi parțiale. Include:
- repaus;
- gheață aplicată local;
- antiinflamatoare la recomandarea medicului;
- imobilizare temporară;
- un program de kinetoterapie supravegheat.
Tratamentul chirurgical
Pentru persoanele active, sportivii sau cei care doresc să revină rapid la activități, se recomandă reconstrucția ligamentului prin intervenție artroscopică. Această soluție minimizează inciziile și scade timpul de recuperare. Pacienții beneficiază de opţiuni moderne de reconstrucţie artroscopică în centre specializate, folosind grefe din tendon rotulian, ischiogambieri sau țesut cvadricipital.
Măsuri imediate: primul ajutor la suspectarea rupturii de LIA
Dacă ai suferit o accidentare la genunchi și bănuiești o ruptură de LIA, urmează acești pași:
- Oprește imediat orice activitate și evită să pui greutate pe membrul afectat.
- Aplică gheață timp de 15-20 de minute, folosind un prosop ca strat protector – acest pas ajută la reducerea inflamației.
- Imobilizează genunchiul cu o orteză sau cu un bandaj elastic, până ajungi la control medical.
- Nu încerca să testezi singur stabilitatea genunchiului – mișcările forțate pot agrava accidentarea.
- Mergi cât mai rapid la medicul ortoped pentru confirmarea diagnosticului și demararea tratamentului.
Evita automedicația. Nu folosi medicamente fără acordul medicului și nu amâna consultația de specialitate.
Cum previi ruptura de ligament încrucișat anterior?
Adoptarea unor obiceiuri sănătoase poate reduce considerabil riscul unei astfel de leziuni la genunchi. Recomandările adresate sportivilor, copiilor și adulților activi includ:
- Începe programe de întărire musculară pentru cvadriceps și ischiogambieri, cu ajutorul unui kinetoterapeut.
- Integrează exerciții de echilibru, coordonare și control neuromuscular în antrenamentele săptămânale.
- Respectă tehnica corectă la sărituri, aterizări și schimbări de direcție.
- Nu uita de încălzirea temeinică înainte de efort și folosește echipament sportiv adaptat.
- Evită terenurile denivelate sau alunecoase, mai ales când joci sporturi dinamice.
Investind în prevenție și solicitând periodic controale medicale, poți identifica rapid probleme și le poți corecta înainte să devină serioase. Discută regulat cu specialiștii și anunță orice disconfort sau durere apărută la genunchi.
Acest articol are scop informativ și nu substituie evaluarea directă a unui medic. Dacă apar dureri, accidentări sau simptome noi la nivelul genunchiului, programează o vizită la ortoped sau la specialistul în imagistică medicală. Urmează recomandările profesioniștilor și acționează prompt pentru a-ți proteja sănătatea genunchilor și a menține mobilitatea necesară activității zilnice.
Surse:
The Healthline Editorial Team. Anterior Cruciate Ligament (ACL) Tear.’ Healthline, 18 July 2012, www.healthline.com/health/anterior-cruciate-ligament-acl-injury. Accessed 24 Oct. 2025.
Foto: Shutterstock