Greselile parintilor. Cum sa le eviti

Intreaga noastra copilarie am fost deranjati de lucruri pe care le faceau, spuneau sau, dimpotriva, nu le faceau si spuneau parintii nostri.

Si, desi am jurat ca nu vom repeta greselile lor, ne trezim pe nesimtite ca alunecam pe fix aceeasi panta, ca folosim acelasi ton, ba pana si aceleasi expresii in disciplinarea propriilor copii, pe care ne propusesem sa ii crestem „modern”.

De ce suntem condamnati sa repetam greselile parintilor nostri, care sunt acestea si ce am putea face sa le evitam?

Primul raspuns se afla in analizarea propriei copilarii, pe care o putem face singurei sau cu ajutor specializat (psiholog). Onest si realist.

Urmatorul pas ar putea fi o discutie cu propriii nostri parinti, care, de la distanta anilor, pot vedea altfel lucrurile. Insa, mare atentie – discutia nu trebuie sa se transforme intr-un monolog plin de reprosuri!

1. Ignorarea problemei
Inainte de a rezolva problema, trebuie sa fii dispus sa o recunosti si sa realizezi ca este nevoie sa iei masuri.

Multi dintre noi acceptam perpetuarea unor situatii-problema (gen crize de isterie, refuzul de a dormi la ore decente, refuzul de a manca sau comportamente indezirabile), din cauza faptului ca ni se pare dificil sa rezolvam problema respectiva, sau pentru ca nu beneficiem de sprijinul intregii familii si al celor implicati in cresterea copilului, si atunci, in loc sa investim un consum suplimentar de energie in rezolvari, preferam sa ignoram aceasta situatie.

„Nu stiu ce sa ma fac cu asta mic, fiindca…” este reclamatia-tip a mamelor nemultumite, dar care nu actioneaza. E adevarat, copiii nu vin cu manual de utilizare, insa exista suficiente informatii – pe care le putem obtine din reviste, de pe internet sau direct de la psihologi si specialisti in cresterea si educarea copiilor. Asa ca, nestiinta nu poate fi invocata ca argument suficient pentru amanarea unei actiuni.

2. Proasta evaluare
Inainte de a actiona, trebuie sa apreciezi realist care este, de fapt, problema. Este o problema daca-ti prinzi baietelul de 5 ani jucandu-se de-a doctorul cu fetita vecinilor, e grav daca la fiecare cateva zile, pustoaica ta de 3 ani se azvarle pe jos si urla sau se da la propriu cu capul de pereti pentru ca nu i s-a facut pe plac?

Unele situatii par mai grave decat sunt si poate fi vorba despre manifestari firesti la aceste varste. Altele, mai ales daca se repeta sau daca ii implica pe cei din jur (bate alti copii, le fura jucariile etc.) sunt simptome ale unor probleme mai ascunse, pentru rezolvarea carora va fi nevoie de o strategie mai ampla si de ajutor specializat.

Pe scurt, nu orice comportament nelalocul lui constituie o mare problema, insa trebuie sa fii foarte atent si sa nu lasi nesanctionate lucruri aparent minore care, nesolutionate eficient si la momentul potrivit, pot avea urmari pe viata.