Invata-l sa aiba rabdare

Nu isi asteapta randul la tobogan, nu are rabdare cand trebuie sa stam sa asteptam la doctor sau la magazin, cand fac eu cumparaturi, cand mergem la o cofetarie, pana ne aduce prajiturile, ce sa mai vorbim sa mergem cu el la un restaurant…

Copilul meu nu are rabdare – deci, are o problema. Nu e chiar asa, nu putem cere unui copil mic sa aiba rabdare sa rezolvam noi niste activitati care sunt de neinteles si foarte plictisitoare pentru el.

Dar ii putem cere’ sa aiba rabdare atunci cand ceea ce vrea el nu poate fi facut in acel moment. Sa invete ce inseamna sa astepte, sa amane realizarea imediata a nevoii lui este o virtute pe care ar trebui sa o deprinda de mic, pentru ca il ajuta. Si de ce sa nu recunoastem, si pe noi.

Copiii care invata din timp sa aiba rabdare (mentionez si subliniez – rabdare, nu resemnare) sunt deja angajati pe calea succesului, in special succesul social, pentru ca, nefiind pripiti, isterici’ in a obtine aici si acum’ ceea ce isi doresc, reusesc sa fie mai detasati si capabili sa aiba perspectiva asupra lucrurilor, devin capabili sa ia decizii bazate pe rationament si nu pe necesitatea de moment.

Cum am putea sa ajutam copilul sa deprinda asemena obiceiuri? Iata cateva idei:

• nu va napustiti sa ii indepliniti orice dorinta, orice moft imediat ce cere ceva, pentru ca il veti deprinde sa primeasca gratificare imediata si va interpreta gresit gestul altor persoane care nu vor face acest lucru, devenind astfel mult mai vulnerabil la frustrare;  
• lauda copilul ori de cate ori, cu voie sau intamplator, reuseste sa fie rabdator, chiar daca e la o varsta la care nu intelege ce este aceea rabdare. Dar se va deprinde ca lucrul pentru care il laudam este ceva bun, pe care el a reusit sa il indeplineasca, si avand in vedere lauda, ceea ce a facut el se va re­peta, pentru a mai primi admiratia si recunostinta adultului.Este de la sine inteles ce efect poate avea ignorarea rabdarii copilului – un comportament neutru, inutil, de nerepetat. Deci trebuie sa avem grija ce fel de comportamente intarim sau stingem;  
• faceti impreuna lucruri/activitati care necesita rabdare, lucrati in gradina, saditi flori in ghivece, faceti puzzle, construiti din cuburi (impreuna, nu doar adultul!);  
• tineti-va de promisiuni – mai ales atunci cand spuneti copilului ca veti face un anumit lucru pentru el sau cu el. Aceasta este cea mai placuta rasplata pentru rabdarea sa.

Exemple de urmat

• Nu te astepta ca un copil sa inteleaga raspun­surile tale vagi atunci cand iti pune o intrebare, pentru ca devine confuz cand ii spui nu acum’, mai tarziu’, peste 10 minute’.El nu stie ce in­seam­na aceste adverbe de timp, asa ca, in mod firesc, va continua sa te intrebe sau sa ceara acel lucru pe care il doreste. Solutia este sa ii explici in actiuni concrete, pe intelesul lui ce se va intampla.  
• Daca i-ai promis ca va putea face ce isi doreste, dar dupa ce…’, in urma unor actiuni descrise de tine, ai grija sa te tii de cuvant (exemplu: daca ii promiti ca te joci cu el cu mingea dupa gustare, ai grija sa faci asta) daca nu te tii de promisiuni, copilul nu are de ce sa invete despre rabdare, ba dim­po­triva – va invata ca, daca nu este suficient de insistent, nu va obtine niciodata.  
• Ai grija ca, ori de cate ori copilul trebuie sa astepte, sa aiba o preocupare, ceva de facut.  
• Bineinteles, nu uita sa il lauzi ori de cate ori a dat dovada de rabdare.

Rabdarea, pe intelesul copilului
Sa inveti copilul sa aiba rabdare… Cata nevino­vatie in a crede ca este posibil’, ar spune unii care stiu pe pielea lor ca unul dintre lucrurile pe care le pot afla de la copii este chiar limita rabdarii parintesti.

Un proverb chinezesc spune ca un moment de rabdare te poate salva de la dezastru, iar un moment de nerabdare iti poate ruina intreaga viata. Noi intele­gem asta la nivel de ratio­nament, exemple de viata, experienta personala, dar copilul mic vrea totul acum, pentru ca pentru el mai tarziu’ nu exista.

Pen­tru el, ai rab­dare’ poate insemna nu vreau’ sa fac ce vrei tu. |nseamna refuz, respin­ge­re, frustrare, nu amanare.

Poate ca uneori este mai eficient sa aplicam tactici ocolitoare – de exem­plu: distragerea atentiei, explicarea mo­mentului pentru care amanam indepli­nirea a ceea ce isi doreste prin actiuni, nu prin notiuni abstracte si nu printr-un refuz (in loc de: nu acum, mergi in parc mai tarziu’, e mult mai conv­enabil: sigur ca mergi in parc dupa ce mananci’), ceea ce da un sens la nivelul capacitatii de intelegere a copilului.

Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamstime.