Fără exagerare, primul an din viaţa copilului seamănă cu o plimbare într-un montaigne-russe: bucuria şi îngrijorarea se succed cu repeziciune. Un prim zâmbet al bebeluşului ne urcă (cel puţin) în al nouălea cer, iar o repriză consistentă de plâns ne determină să dăm telefoane disperate în miez de noapte la pediatru sau bunici. Acasă - primele zileTendinţa este ca mămicile să se întoarcă acasă după doar două-trei zile de la naştere şi ceva mai multe după cezariană.Deşi acest lucru prezintă şi un avantaj, cei mai mulţi dintre părinţi sunt îngroziţi de-a dreptul când se trezesc cu bebeluşul acasă.Pentru ca primele zile să nu devină un coşmar, este bine să aveţi totul pregătit: camera copilului, un pachet de scutece, şerveţele umede, produse cosmetice pentru baie, prosopele (cu colţ, de preferat), body-uri. Băiţa - proba de “foc” Pentru că apa de la chiuvetă nu este microbiologic pură, se recomandă ca în primele săptămâni de viaţă apa pentru baie să fie fiartă şi răcită - temperatura optimă este de 37 de grade Celsius.Unii pediatri recomandă ca buricul să fie lăsat liber, alţii îi sfătuiesc pe părinţi să înfăşoare ombilicul în comprese sterile îmbibate în alcool alb de 70 de grade, care sterilizează şi deshidratează. Compresele se vor schimba de fiecare dată când se schimbă scutecul.Nu este necesar ca părul să fie spălat la fiecare băiţă - de două ori pe săptămână este suficient. Înainte de începerea băii, camera trebuie să fie încălzită şi tot arsenalul pregătit - părintele trebuie să stea într-o poziţie suficient de confortabilă şi să poată ţine bine copilul. Cădiţele speciale pentru baie, care pot fi folosite şi ca masă de înfăşat - sunt o bună investiţie.ColiciUnul din cinci copii suferă de ceea ce, în mod popular, numim colici. După a doua săptămână de viaţă şi uneori chiar şi după vârsta de trei luni, bebeluşii pot plânge fără un motiv aparent.Unii specialişti cred că nou-născuţii plâng din cauza faptului că nu pot face faţă agitaţiei din jurul lor - asa s-ar explica, spun ei, faptul că episoadele de plâns apar în special seara.Alţii cred că gazele acumulate pe parcursul zilei sunt vinovate pentru dureri abdominale care-i determină pe cei mici să plângă. Ce ajută? Ţinutul la căldură, legănatul, plimbarea cu maşina, muzica, ceaiul special anticolici. Diareea - ce o cauzează? Schimbările în meniu sau alimentaţia mamei care alăptează, apariţia dinţilor, dar, cel mai adesea, infecţiile cu Rotavirus, Salmonella, Sigella, E Coli sau Giardia sunt vinovate pentru episoadele de diaree.Dacă acestea sunt însoţite de febră, vărsături, dacă observaţi urme de sânge în scaune sau dacă acestea prezintă mucozităţi şi miros fetid, prezentaţi-vă de urgenţă la medic! Nu numai consistenţa scaunelor trebuie urmărită, ci şi numărul lor - în principiu, după fiecare masă solidă, bebeluşul poate “ieşi”, dar nu este obligatoriu.În general, cu cât sistemul digestiv se dezvoltă, cu atât vei schimba mai puţine scutece mirositoare pe zi. Diareea care durează săptămâni poate indica şi o alergie alimentară. Eritemul fesier - cum îl poţi evita Toţi părinţii au de-a face cu această problemă măcar o dată: iritaţiile pielii, apărute de obicei în regiunea acoperită de scutece, pe fese şi la nivel inghinal. Pielea se înroşeşte, poate să fie crăpată şi să supureze, ca urmare a frecării scutecului de piele, a folosirii unor produse cosmetice nepotrivite, în urma contactului prelungit cu urina sau scaunul, ori din cauza unei suprainfecţii.Schimbaţi des scutecele (la două-trei ore), făceţi-i zilnic băiţă bebeluşului, evitaţi pudrele cu talc. Nu cumpăraţi scutece la bucată, care au avut suficient timp să se “împrietenească” cu praful şi microbii, iar acasă nu lăsaţi absorbantele în loc deschis.Dacă iritaţia pielii are aspect de “crocodil”, iar cel mic încearcă să se scarpine, este foarte posibil ca bebeluşul să sufere de dermatită atopică. Diagnosticul trebuie confirmat de dermatolog. Greutatea - prea puţin, prea mult În primele patru luni de viaţă, un bebeluş “ia”, în medie, 750 de grame pe lună, între lunile a cincea şi a opta de viaţă va cântări mai mult cu 500 de grame pe lună, iar după luna a noua creşterea rareori este mai mare de 250 de grame pe lună.În teorie, când împlineşte un an, un copil ar trebui să aibă aproximativ triplul greutăţii cu care s-a născut.Puncte de reper pe sexe: fetele care s-au născut cu o greutate între 2.800 şi 3.700 de grame şi cu o înălţime de 48-51 cm vor avea la un an între 8.400 şi 10.500 kg şi între 71 şi 77 de cm.Băieţii care au avut la naştere greutatea între 3.100 şi 3.800 şi înălţimea între 49 şi 52 de centimetri se vor încadra la vârsta de un an între parametrii următori: 8.900 - 11.100 grame şi 72-79 cm. Hernia - ce să ştii Poate apărea în primele luni de viaţă, din cauza insuficientei dezvoltări a muşchilor abdominali. De regulă, este asimptomatică - părintele vede o umflătură la nivelul ombilicului sau în zona inghinală.La efort, hernia se poate încarcera - orificiul herniar se strânge şi bucata de intestin herniată nu mai poate fi redusă (nu mai intră înapoi în cavitatea abdominală). Dacă tumefacţia se măreşte, devine dură şi tegumentul îşi schimbă culoarea, iar copilul devine agitat, trebuie să mergeţi de urgenţă la medic! Icterul - de ce copilul este “palid”? Aproximativ jumătate dintre bebeluşi dezvoltă icter fiziologic, procentajul fiind mai mare în rândul prematurilor şi subponderalilor.Icterul fiziologic este o dovadă a faptului că în sânge există un exces de bilirubină, pe care ficatul imatur al bebeluşului nu-l poate elimina prea repede. În mod normal, coloraţia pielii redevine rozalie după câteva zile, fără niciun tratament.Pediatrul este cel care stabileşte dacă se impune vreun tratament şi, eventual, poate recomanda fototerapie - nou-născutul este pus într-un incubator cu lumină fluorescentă. Terapia, eficientă în cele mai multe dintre cazuri, poate avea şi efecte secundare: lipsa poftei de mâncare şi diaree, înroşirea pielii şi carenţă de vitamina B12. Cazurile grave şi rare de icter patologic se tratează prin transfuzii. Foto: shutterstock.comLinişte, vă rog! Venirea pe lume a unui bebeluş este un eveniment care se cere sărbătorit! Dar nu exageraţi cu vizitele! În primele trei luni nici măcar nu este indicat ca în preajma celui mic să se perinde altcineva în afara părinţilor şi, eventual, a bunicilor.Verişorii de rangul şapte vă vor felicita la botez. Nu aveţi voie (dacă o faceţi, asumaţi-vă şi riscurile) să mergeţi cu un nou-născut la mall, la cinema (da, da, s-au mai văzut cazuri), la restaurant (unde, stimaţi părinţi, se mai şi fumează!) sau la zile de naştere ale unor copii mai mari (indiferent dacă este vorba despre fiul fratelui sau fiica celei mai bune prietene).În afara serioaselor riscuri pe care, de obicei, părinţii le minimalizează, mergând pe principiul ''face anticorpi'', suprasolicitarea bebeluşului poate avea serioase urmări la nivelul dezvoltării lui psihoemoţionale. Un bebeluş obosit cronic va refuza să doarmă, nu va putea mânca şi va întârzia în achiziţii psihomotorii. Nou-născuţii au nevoie de rutină şi orice schimbare se poate traduce prin tulburari somatice. Mofturi la masă Orice bebeluş care se respectă se va încăpăţâna să refuze un aliment nou introdus în meniu sau va da la o parte cu înverşunare castronaşul cu piure tocmai când mai sunt trei linguriţe de păpat. În mod tradiţional, părinţii asociază cantitatea de mâncare îngurgitată la o masă cu sănătatea: cu cât mai mult mănâncă cel mic, cu atât va lua în greutate şi va fi mai în puteri.Logica aceasta are oarece fisuri: această atitudine faţă de mâncare va crea şi bebeluşului, şi părintelui, mari frustrări. Dacă ar fi să luăm în considerare sfatul înţelepţilor care ne sfătuiesc să mâncăm la o masă doar cât poate fi cuprins în căuşul palmelor, pentru că aceea este dimensiunea stomacului nostru, imaginaţi-vă cât de mic este stomacul unui bebeluş şi că el nu poate găzdui un castron întreg. Muzică, pentru dezvoltare Auzul este unul dintre cele mai dezvoltate simţuri la naştere, dat fiind că în viaţa intrauterină, viitorul copil a fost “expus” la tot felul de sunete, începând cu vocea mamei. Mozart este, se pare, favoritul copiilor mici. De altfel, acesta a şi fost compozitorul pe care neonatologii dintr-o maternitate slovacă l-au ales pentru “difuzare” în secţiile cu nou-născuţi.Terapia cu muzică ajută bebeluşul să se acomodeze mai repede cu lumea înconjurătoare, facilitează o mai rapidă creştere în greutate şi tratează cu succes colicii.Muzica clasică este, de altfel, folosită cu succes ca terapie atât în cazul copiilor cu intelect normal sau supradotaţi, cât şi în cazul copiilor care suferă în urma unor accidente, a unor boli psihice şi care au tulburări de comportament. Plimbări, ca să creştemÎn primele săptămâni de viaţă, nu este tocmai indicat să ieşi cu orele cu bebeluşul la plimbare prin locuri aglomerate. Dar asta nu înseamnă că trebuie să-l ţii în cuşcă (a se citi apartament, vilă, castel) până la botez, aşa cum se spune din bătrâni.Veţi ieşi afară în reprize, iar cel mic va fi îmbrăcat ca tine/voi, eventual cu un strat în plus. Este de preferat să ieşi de două-trei ori în reprize mai scurte, decât să ieşi o singură dată pentru trei ore.Din trusa pentru exterior să nu-ţi lipsească un biberon cu ceai, apă, o măsură de formulă pentru cazuri de urgenţă, scutece, şerveţele umede şi antibacteriene (acestea din urmă în special pentru igiena ta), o suzetă de “schimb”. Regurgitează sau vomită? Aproximativ 70% dintre copiii mai mici de trei luni regurgitează de cel puţin trei-patru ori pe zi. Asta se întâmplă din cauza faptului că muşchiul de la baza esofagului, care închide şi deschide accesul către stomac, este nedezvoltat şi permite mâncării să se “întoarcă”.Cel mai adesea, acest lucru se întâmplă imediat după masă, dar se poate petrece şi la câteva ore după ce bebe a mâncat.Cum să eviţi regurgitarea? Nu agita bebeluşul imediat după masă, nu-l supraalimenta, ţine-l într-o poziţie semiridicată, nu porni la plimbare la mai puţin de 30 de minute după masă.Majoritatea bebeluşilor pot dormi o noapte întreagă după primele patru-cinci luni de viaţă - dacă sunt lăsaţi. Însă părinţii îi trezesc pentru masa de seară... Copilul care ia suficient în greutate nu ar mai trebui trezit peste noapte, dar părinţii anxioşi îi creează un reflex condiţionat şi el se trezeşte, să pape...Bebeluşul trebuie învăţat că există un ritual al somnului (să doarmă ziua fără draperii trase, iar seara fără lumini aprinse) şi să recunoască semnalul de mers în pătuţ, la culcare: o poveste sau un cântecel. în niciun caz nu este recomandată o porţie de joacă.Marea problemă a somnului sau mai degrabă a nesomnului la cei mici este cauzată de prostul obicei al părinţilor de a dormi în pat cu bebe în primele luni. Tati - ai nevoie de el Multe mămici fac greşeala să-şi ţină soţul departe de nou-născut şi nu au încredere că tati s-ar putea descurca. Comportamentul acesta este dăunător şi pentru mamă, şi pentru tată, şi pentru cel mic.Dacă îi refuzi apropierea de copil, tatăl se va simţi respins, evident, şi apoi, se va obişnui cu situaţia în care el să fie doar un spectator. Asta va avea urmări asupra legăturii copil-tată şi va afecta şi relaţia voastră de cuplu, pentru că, la un moment dat, tot tu vei fi cea care îi vei reproşa că nu te ajută. Lasă-l, deci, să se implice încă din prima zi în îngrijirea bebeluşului şi acordă-i un pic de încredere! Vaccinează-l Organizaţia Mondială a Sănătăţii a stabilit un calendar al vaccinărilor obligatorii, valabil peste tot în lume. Vaccinul împotriva tuberculozei, cel impotriva hepatitei B, antidifteric, tetanos şi tuse convulsivă, anti-poliomielită şi cel împotriva pojarului, rubeolei şi oreionului se fac în primul an de viaţă şi au rapeluri la vârsta preşcolară sau şcolară.Nicio vaccinare nu se face fără o examinare prealabilă la un medic pediatru, copilul trebuind să fie complet sănătos. Ziua botezului După naştere, al doilea mare eveniment din viaţa copilului (a familiei) este botezul. Pentru ziua B se fac pregătiri intense, cu mult înainte de evenimentul propriu-zis. Aveţi însă grijă să nu transformaţi un prilej de sărbătoare într-unul de tensiune.Cel mic va fi şi aşa suficient de agitat. Preoţii cer ca în ziua botezului să vă prezentaţi cu o adeverinţă de la pediatrul care are sub observaţie bebeluşul, care să ateste că acesta este apt pentru botez, adică nu suferă de vreo boală care s-ar putea agrava în timpul botezului sau care ar putea pune în pericol sănătatea celorlalţi copii care urmează să fie botezaţi în aceeaşi cristelniţă. Foto: shutterstock.com