O educatoare a avut curajul să își lase în urmă nu doar job-ul, ci întreaga carieră. Sătulă de oamenii care susțineau că a renunțat din cauza salariului mic, femeia și-a postat pe internet motivele pentru care a decis să nu mai fie educatoare.
Jessica Gentry, în vârstă de 34 de ani din Harrisonburg, Virginia, a renunțat la postul de educatoare. După ce foarte multe persoane au acuzat-o că a făcut acest lucru din cauza banilor, femeia a postat pe Facebook cele cinci motive care au condus la această decizie dificilă. Cuvintele ei au strâns peste 260 de mii de aprecieri.
Cele 5 motive pentru care Jessica a renunțat la a mai fi educatoare
„Consider că este mai ușor pentru oameni să creadă că am renunțat la învățământ din cauza salariului mic. A fost mai simplu pentru fostul meu director de HR să creadă că am făcut-o pentru că am găsit ceva care mă pasiona mai tare. Mulți i-ar lăsa să creadă asta… i-ar lăsa să sew simtă confortabil cu credințele lor deoarece adevărul tău ar putea crea disconfort pentru alții. Păi, eu nu sunt ca ceilalți’, a scris Jessica pe internet.
Apoi, tânăra a scris care au fost cele cinci motive pentru care a decis să își părăsească profesia.
- Vechea scuză „copiii s-au schimbat’. Nu, nu, în niciun caz. Copiii sunt copii. Parenting-ul s-a schimbat, societatea s-a schimbat. Copiii sunt doar victime nevinovate ale acestor lucruri. Părinții lucrează prea mult, sunt tot timpul cu telefonul în mână, tot timpul la laptop, își lasă copiii în situații de parenting instabil, influențați de media… și ne scuzăm că copiii s-au schimbat? Ce ne așteptăm să facă? Copiii se comportă în moduri indezirabile în mediul în care se simt în siguranță. Ei testează apele în mediul în care comportamentul lor va fi tratat cu blândețe și compasiune. Acei copii „care se comportă frumos’ la grădiniță fac crize de nervi acasă deoarece acolo se simt în siguranță. Copiii „obraznici', care îmi distrug sala de clasă? Ei fac asta la grădiniță pentru că acasă nu se simt în siguranță. Clasele noastre sunt primul loc în care aud cuvântul „nu’, li s-au pus limite, li s-a arătat iubirea prin respect.
- În mijlocul a toate acestea… răspunsul nostru este că trebuie să fim școli „de secolul 21′. 1 la 1, elevul cu tehnologia. Ok. Atunci să uităm de baza construirii relațiilor și mâna pe învățătură. Copiii deja nu sunt în stare să citească indiciile sociale și nu știu să se comporte corespunzător în mediile sociale. Să aruncăm cu mai multe dispozitive către ei deoarece arată bine pe site-ul nostru. În timpul unui interviu, cineva m-a întrebat „cum te descurci cu tehnologia? Este important pentru noi’. Am auzit că cimpanzeul Bobo se pricepe bine la tehnologie. Eu consider că sunt destul de bună cu copiii.
- Și din moment ce abordarea noastră cu tehnologia nu pare să funcționeze, profesorii au nevoie de mai mult training. Deci două perioade de planificare pe săptămână. Și acest timp este absolut fără valoare atunci când a trebuit să îl adăugăm la calitatea instrucției. Doar anul acesta, o nouă evaluare la matematică a fost introdusă pentru profesori. A trebuit să participăm la un training pe timpul unei zile de școală (timp pierdut cu elevii) apoi ne-a luat trei săptămâni să îl administrăm… unu la unu… pentru 21 de elevi. O pierdere de timp.
- În loc să deții responsabilitatea părintească și să îi faci parteneri adevărați, am adoptat o gândire de customer service. Am văzut mesajele pe Facebook privind prezența și primind „scrisoarea’. Păi, asta este… Nu îți pot învăța copilul dacă nu este la școală. Am fost acuzată de părinți care au vrut să participe la excursii dar au pierdut toate cele trei mesaje trimise acasă – și când au mers în excursie au stat tot timpul pe telefon. Am avut părinți care au fost alături de mine de mai multe ori la Zilele Conferinței și apoi au vorbit vrute și nevrute despre mine când am refuzat să le ofer o opțiune ca after school. Am avut părinți care mi-au spus că nu am voie să le spun copiilor lor „nu’.
- Sănătatea mea fizică și psihică era în pericol în fiecare zi. Știind că copiii voștri au nevoie și merită mai mult decât ceea ce primesc. Stând dintr-o ședință în alta, cerșind susținere, doar ca să mi se spună „nu îți pierde somnul pentru ei’… Când îți iubești copiii și ești pasionat de misiunea ta… aceste mesaje te sfâșie. Privindu-i venind în haine murdare, haos acasă și știind că ei au nevoie de mai mult decât le poți oferi într-o clasă de 21 de copii, cu din ce în ce mai puțin suport, se vorbesc mai multe limbi, cu dizabilități diferite… te termină. Devenim atât de irascibili încât familiile noastre suferă.
„Într-un final am realizat că nu îi pot salva pe toți. Nu poți ajuta 21 de copii care nu ești suficient de sănătos. Dacă sănătatea ta fizică și psihică nu sunt pe primul loc, nu ești destul de bun pentru cei 21. Am abandonat fondul de pensie, concediul medical (46 de zile lăsate în urmă, neplătite). Nu am plecat pentur un salariu mai mare. Am decis să încep cu al meu, acasă. Și să muncesc să ajut alte mame să fie capabile să îi crească pe cei de acasă. Deoarece chiar cred că totul începe acolo. Am găsit ceva ce îmi permite să am un impact asupra mediilor la care cei 21 să ajungă acasă. (…) Poate am părăsit sala de clasă, dar încă sunt un avocat al acelor copii. Doar că acum arată diferit‘, a încheiat Jessica.
Sursă foto: Facebook