Multe cupluri consideră că despărțirea lor este un subiect al lor, al adulților, dar cel mai afectat în cazul unui divorț este, de fapt, copilul. În timp ce, în teorie, măcar, adulții pot gestiona mai bine această schimbare, pe care cel puțin unul din cuplu o dorește, un copil este pus în fața faptului împlinit. Tot universul lui se prăbușește. Care sunt temerile copilului atunci când părinții divorțează?
Teama de schimbare – copilul intuiește că nimic nu va mai fi ca înainte. Mama sau tata nu va mai fi aproape de el, va pierde poate contactul cu familia părintelui care pleacă, se va schimba programul lui, nu va mai face vacanțele cu mami și cu tati…Nici noi nu reacționăm bine la schimbări, darămite un copil care s-a obișnuit ca lucrurile să fie într-un anumit fel și brusc, vede că totul se prăbușește.
Teama de abandon – când mama și tata sunt separați sau sunt în situația de a divorța, copiii trăiesc o frică, teama reală la gândul că, dacă au pierdut deja un parinte, îl pot pierde și pe celălalt. Iar gândul de a rămâne singur pe lume este cu adevărat terifiant pentru un copil.
Pierderea atașamentului – copiii care sunt foarte atașati de părinții lor (ce tocmai au decis să rupă relațiile de familie) vor trăi temerea că vor pierde atașamentul oricărei alte persoane din anturaj: prieteni, animale de companie, frați, surori, bunici. Ca atare, vor încerca să se agațe mai mult de aceștia sau, din contră, se vor izola de ei, mergând pe firul logic „dacă mama, tata nu mă mai iubesc, de la ceilalți la ce să mă aștept?
Teama de conflicte – divorțul rareori apare „din senin; de cele mai multe ori survine după ani lungi de tensiuni între soți, la care copilul asistă. Aceste tensiuni de obicei se amplifică înainte și imediat după divorț. Unul dintre părinți (sau amîndoi) încaercă prin cuvinte sau atitudine, să atragă copilul de partea sa. Cel mic trăiește cea mai groaznică situație pentru un copil, în afară de moartea părinților săi – este implicat în războiul dintre ei.
Teama că părinții regretă că l-au făcut pe el – copilul are impresia că părinții care divorțează regretă pasul făcut, căsătoria și tot ce a descurs din ea, inclusiv copilul. Cel mic crete/simte că părinții lui îl consideră o greșeală, iar asta îl afectează dramatic și poate avea urmări pentru toată viața…
Cum să-ți ajuți copilul:
- Copilul trebuie să rămână în care în care a crescut, în mediul lui. Chiar dacă părintele cu care a rămas dorește poate o schimbare, nu este indicat ca cel mic să fie nevoie să părăsească grădinița, școala, prietenii lui.
- Ascultă-ți copilul atunci când vrea să își exprime temerile, chiar dacă spune același lucruri de 100 de ori sau dacă te rănește ceea ce spune.
- Răspunde-i cinstit la întrebări, și cât mai pe înțelesul lui, încearcă să dai lămuriri care să îl liniștească, măcar în parte.
- Pastrează, pe cât posibil, rutina copilului – el are nevoie de stabilitate, siguranță.
- Încearcă să păstrezi o relație civilizată cu tatăl copilului și cu bunicii din partea tatălui – nu le oferi ocazia să otrăvească sufletul copilului, spunând lucruri rele despre mami și nu învenina nici tu copilului, povestindu-i ce nenorocit a fost tati. Doar tu l-ai ales când v-ați căsătorit, nu?
- Explică-i că indiferent cât de supărați sunteți voi, adulții, unul pe celălalt, asta nu afectează ceea ce simțiți pentru el, și că în timp de relația dintre doi adulți se poate schimba, relația dintre un părinte și un copil este plină de iubire toată viața.