Parintii sunt adesea atat de preocupati de nevoile materiale, biologice ale copilului, de procurarea hranei in cel mai concret sens al cuvantului, incat adesea uita – sau nici macar nu isi pun problema – cat de importanta este pentru copilul lor cealalta hrana, care nu se pune in farfurie: cea emotionala.
Un copil care creste fara atentia si prezenta parintelui sau, nu va deveni un adult puternic, constient de locul si de valoarea sa in aceasta lume.
El risca in schimb sa devina un adult neimplinit emotional, incapabil, la randul sau, sa raspunda nevoilor afective ale propriului copil.
O poveste spusa de un tatic, de un copil crescut de un tata responsabil, dar absent:
„Gandindu-ma la anii copilariei, imi dau seama ca am foarte putine amintiri cu tata. Imi amintesc ca mama ne spunea adesea despre tata ca vine tarziu, munceste mult, ca sa avem noi tot ceea ce ne trebuie; ca este obosit iar noi – eu si sora mea – trebui e sa fim cuminti si sa nu il suparam.
Imi amintesc ca mi-as fi dorit sa joc un fotbal cu tata sau sa il vad si pe el cateodata, macar la serbarile scolare.
In timp am renuntat sa imi mai doresc astfel de lucruri; tata muncea pentru mine si sora mea iar noi trebuia sa fim recunoscatori pentru asta. Si am fost.
Citeste mai departe pe Avantaje.ro