E după-amiază de mijloc de noiembrie şi un vânt hotărât ondulează valurile Dunării. În atmosfera de toamnă, când impulsul te-ar îndemna mai degrabă spre gura sobei, decât spre apa rece şi parcă înfricoşătoare a bătrânului fluviu, aproape 80 de copii îşi aşteaptă nerăbdători tehnicienii să dea startul antrenamentului. Doar fluviul acum tulburat de rafalele reci ale vântului ştie tumultul acestor copii, doar lui i-au împărtăşit sudoarea miilor de ore de muncă, în ambarcaţiunea care îi spintecă de zeci de ani fiinţa, în drumul spre marea performanţă.
Cei mai mulţi dintre sportivii care formează astăzi loturile CSS Orşova nici n-au împlinit 15 ani. Se pregătesc aici de un an, doi, trei sau cinci şi pe chipul blajin de copil, dincolo de îndârjirea de a ajunge într-o zi mari campioni, poţi vedea uşor amprenta asprimii lăsată în urmă de antrenamentele istovitoare. Pregătirea începe în sala modernă de forţă, care astăzi arată altfel decât am văzut-o ultima dată când am fost aici.
E mai modernă şi mai cochetă, iar din trecut şi-a păstrat doar parfumul acela fin de campion, despre care parcă a înţeles că nu-i este accesibil oricui, dar în măruntaiele ei, la Orşova acest parfum aparte a devenit obişnuinţă. Elena Meroniac şi Florida Ciută, Cristina Georgiana Popescu şi Denisa Tâlvescu sunt ultimele campioane ale României de juniori, acum senioare, care au plecat de la CSS Orşova şi care aspiră acum la gloria sportivă mondială şi olimpică, primele două la kaiac, celelalte la canotaj. Dar iată câteva frânturi din gîndurile acestor fete de excepţie, ajunse acum la cluburi din Capitală şi componente ale Lotului Olimpic al României.