Dezvoltarea danturii în copilărie se derulează normal în general, iar modul în care erup dinții permanenți poate spune multe despre viitorul mușcăturii, dar și despre armonia facială. Uneori, dinții pornesc pe direcții diferite, se întorc ușor din poziție sau se înghesuie în spații prea mici, caz în care trebuie luate măsuri. Cu cât observi mai devreme, cu atât intervenția va fi mai eficientă, așa că citește mai departe pentru a vedea la ce să fii atent.
Înghesuirea dentară
Unul dintre primele aspecte pentru care este necesar aparat dentar la copii este înghesuirea dinților. În jurul vârstei de șase sau șapte ani, incisivii permanenți încep să erupă și ocupă un spațiu mai mare decât dinții de lapte. Atunci devine evident dacă maxilarul oferă spațiu suficient sau dacă dinții încep să se suprapună, să se rotească sau să se orienteze către lateral.
Acest fenomen indică fie o dimensiune redusă a arcadei, fie o erupție cu direcție deviată. Lăsată să evolueze, înghesuirea accentuează dificultățile de igienizare, favorizează cariile și influențează poziția dinților care vor apărea ulterior.
Mușcătura dezechilibrată
Modul în care copilul închide gura poate spune multe despre dezvoltarea oaselor feței. Atunci când incisivii superiori acoperă semnificativ dinții inferiori, când aceștia nu se ating deloc sau când mandibula pare avansată, există un dezechilibru al mușcăturii. Acesta influențează masticația, vorbirea și poate crea tensiuni musculare care afectează întreaga zonă maxilo-facială.
Copiii se adaptează ușor și găsesc modalități instinctive de a mesteca sau de a vorbi, însă adaptarea nu rezolvă problema. Evaluarea ortodontică timpurie oferă o imagine completă a poziției maxilarelor și permite stabilirea unei strategii de ghidare a creșterii, astfel încât mușcătura să capete echilibru.
Spații prea mari între dinți
Unele arcate prezintă spații vizibile între dinți, iar acest aspect poate semnala o diferență între dimensiunea dinților și cea a maxilarului. Aceste spații devin relevante mai ales atunci când apar în zona frontală, ceea ce afectează atât zâmbetul, cât și stabilitatea mușcăturii.
În etapa în care dinții permanenți înlocuiesc dentiția temporară, astfel de spații apar uneori în mod firesc. Diferența dintre situațiile tranzitorii și cele care indică o problemă reală poate fi observată doar printr-un consult. Ortodontul evaluează ritmul de creștere, direcția de erupție și poziția rădăcinilor, apoi stabilește dacă este nevoie de tratament sau doar de o simplă monitorizare.
Obiceiurile din copilărie care influențează poziția dinților
Unele obiceiuri aparent inofensive influențează alinierea dentară și pot duce la mai multe probleme, inclusiv gingivita. Suptul degetului, presiunea limbii asupra incisivilor, respirația orală sau folosirea îndelungată a suzetei schimbă direcția în care cresc dinții și modul în care se dezvoltă maxilarele. Chiar și intensitatea mușcăturii în timpul somnului sau modul în care copilul își poziționează buzele influențează structura arcadei.
Un consult ortodontic identifică efectele acestor obiceiuri și aduce soluții pentru corectarea lor. În unele cazuri, simpla renunțare la un obicei produce schimbări considerabile, dar în altele doar un aparat dentar restabilește direcția corectă a creșterii dentare.
Respirația modificată sau dificultatea de masticație
Copiii care respiră cu dificultate sau preferă respirația orală dezvoltă un tipar facial diferit, în care maxilarul superior își schimbă forma, iar dinții urmăresc o direcție anormală de creștere. Aceste modificări sunt vizibile prin alungirea feței, îngustarea arcadei sau o mușcătură care pierde treptat echilibrul funcțional.
Dificultatea de masticație, modul în care copilul evită să muște alimente mai tari sau tendința de a folosi o singură parte a gurii transmit semne despre un dezechilibru. Ortodontul analizează atât poziția dinților, cât și relația dintre maxilare și musculatura facială, pentru a găsi cele mai bune soluții.
Vino și tu cu copilul tău la un consult ortodontic!