Ordinea nasterii in povestile copilariei
A fost odata o capra care avea trei iezi… Iar iedul cel mic, care era si cel mai cuminte si mai intelept, a scapat nemancat de lup…
A fost odata alt imparat, care avea trei fete, una mai frumoasa ca alta… Fata cea mica ii spuse: te iubesc ca sarea in bucate…, iar imparatul isi dadu seama ce inteleapta este mezina sa si… nici nu mai are importanta ce facu.
In calitate de fiica mai mare, m-am simtit mereu frustrata de nedreptatea facuta de povestile copilariei, care transformau intotdeauna fratii mai mari in niste rai, egoisti, luptatori pentru putere, dusmanosi, nu foarte inteligenti, lingusitori (ai parintilor) si invidiosi pe succesele celui mic.
Iar mezinii erau cuminti, destepti, sau daca nu erau asa destepti erau miraculos ajutati de insecte, animalele padurii, zane bune, erau preferatii parintilor, reuseau in toate incercarile, castigau tot, ramaneau si cu printesa, si cu imparatia.
Daca era cazul si nu-si inlatura fratii mai mari, mezinul le dadea si lor cate o sora de-a printesei de nevasta si ii tinea si pe ei pe langa casa omului, din mila Mariei Sale. Ce nedreptate! De ce numai si numai Praslea?!
De ce este el mai valoros decat fratii mai mari?! Alfred Adler, parintele psihologiei individuale, a fost primul care a acordat o atentie deosebita specificului psihologic al comportamentului si stilului de viata, care ar putea caracteriza oamenii, tinand cont de numarul de copii din familie si de ordinea nasterii acestora (constelatia familiala).
El a recunoscut importanta ordinii nasterii in dezvoltarea personalitatii copilului si a observat ca parintii trateaza diferit copiii, chiar daca pretind ca nu o fac.
Diferite „tipologii
Copilul unic – crescut printre adulti, de cele mai multe ori este ocrotit cu o grija exagerata de parinti, care sunt mereu preocupati de el.
Copilul invata ca trebuie sa fie mereu in centrul atentiei, cauta mereu sa faca pe plac, sa fie aprobat de adulti si foloseste mijloace diverse pentru aceasta: sarmul, inteligenta, timiditatea, neajutorarea. Adultii tind sa stabileasca pentru unicul lor copil standarde prea inalte.
Primul nascut – are o situatie speciala: o perioada este copil unic si are parte de tratamentul acordat copilului unic. Apoi, el va fi „detronat. Perioada de dinaintea „detronarii este foarte importanta, indiferent de intervalul de timp la care apare „uzurpatorul. Evenimentul „detronarii este o incercare grea, oricat de bine ar fi pregatita.
Chiar si un interval de un singur an (pana la aparitia unui alt copil) este suficient pentru ca efectele sa fie vizibile pentru intreaga viata. Spatiul lui vital este ingustat si relatiile, contactele cu parintii sunt limitate de venirea pe lume a celui de-al doilea copil.
Pot aparea sentimente de ura sau chiar dorinta de moarte la adresa celui de-al doilea copil, care sunt reprimate si resimtite ca nefiresti, si apare sentimentul de vinovatie, desconsiderarea propriei persoane pentru vina de a fi simtit asa ceva. Pot aparea si sentimente de inferioritate. Daca a fost rasfatat peste masura, primul nascut resimte si mai puternic detronarea.
El va cauta sa recastige puterea pierduta. In general, este ambitios, luptator, incapatanat, conformist, mai precaut, simte o nevoie exagerata de a fi primul in orice, comunica mai bine decat fratii sai, are tendinta de a lupta pentru performanta scolara, el este cel care ajuta si protejeaza, dar are tendinta de a se simti inferior celorlalti.
Mijlociul – nu are avantajul primului nascut si nici privilegiile mezinului. Va fi competitiv (are concurenti de referinta – primul nascut – si lupta pentru a reprimi sau pastra privilegiile de mezin). El este mai independent, agresiv, mai rebel, ii plac sportul, miscarea, activitatile in natura, este mai flexibil, prietenos.
Ca adult, mijlociul considera ca locul pe care il avem intre frati influenteaza alegerile pe care le facem: cariera, comportamentul ca viitor parinte, relatiile de prietenie, alegerea partenerului de viata. Adler considera ca fratii au o importanta la fel de mare ca si parintii in influentarea experientelor de viata, in viziunea asupra lumii si propriei persoane.
Page: 1 2